crispedia.ro Enciclopedie universală
Deşi în volumul Fântâna Blanduziei este datată „Mirceşti, 1882”, poezia Zilele Babii, de Vasile Alecsandri, este scrisă mai dinainte, aşa cum se indică la publicarea ei în revistă, în martie 1880.
A fost publicată pentru prima oară în revista „Familia” nr. 1 din 1/15 ianuarie 1882. Numai această dată, şi e suficient ca să ne dăm seama că poezia nu putea fi scrisă în 1882.
Poezia a fost reprodusă în volumul Fântâna Blanduziei.
Zilele Babii
Cât au fost iama de lungă
Au ţinut soarele strâns
Sub al ei cojoc încins,
Crivăţul să nu-l ajungă,
Nici să fie-n faţă nins.
Iară sora ei mezină,
Dochia, l-au îndrăgit
Şi la rându-i a vrăjit
Să atragă-a lui lumină
Lângă sânul ei zbârcit.
Şi sub cortul ei de gheaţă
Unde tremură mereu
Ţine-acum odorul său,
Dulcele izvor de viaţă,
Zâmbetul lui Dumnezeu.
Îl sărută, îl desmeardă
Ziua, noaptea, nencetat,
Ca pe-im mire descântat,
Şi se teme să nu-l peardă
De la ochiu-i degerat.
Bietul soare-n fărmecare
Perde lustru-i aurit
Sub răsuflul ei cumplit.
El pe lume nu mai are
Nici apus, nici răsărit.
Iar în lipsa lui, pământul
Zace-n triste amorţiri,
Bântuit de vijăliri,
Căci ferească Domnul sfântul
De-ale Babelor iubiri!
La răsuflul lor deodată
Tot ce-i verde, înflorit,
Cade, moare vestezit.
Turba lor e nempăcată,
Dorul lor neîmblânzit.
Ele ştiu să-ncurce firul
Feţi-frumoşilor, pe plac.
Ştiu să schimbe pentru leac
Chiar în brustur trandafirul
Şi stigleţu-n liliac...