Wolf von Aichelburg

Wolf Freiherr von Aichelburg (3 ianuarie 1912, Pula, Austro-Ungaria, azi Croaţia - 24 august 1994, Mallorca, Spania) - scriitor, traducător şi compozitor.

Fiu al unui baron austriac, ofiţer, stabilit după 1918 la Galaţi, Aichelburg a urmat Liceul „Brukenthal” din Sibiu, absolvit în 1929, studiind apoi germanistica şi romanistica la Dijon şi la Cluj, unde şi-a luat licenţa în 1934. După stagiul militar (1934-1935), călătoreşte prin câteva ţări europene, poposind vreme mai îndelungată în Germania (Berlin, 1935-1937), Franţa, Italia (1940-1941). Între anii 1941 şi 1944 lucrează la Bucureşti ca translator la Direcţia Presei a Ministerului de Propagandă. Participă la viaţa culturală a capitalei, cunoscând mai îndeaproape pe oamenii de litere din jurul poetului Ion Pillat. Revenit la Sibiu, în toamna lui 1944, este atras de activitatea Cercului Literar, de poetul-filosof Lucian Blaga şi de discipolii săi, contactul cu ei rămânând şi mai târziu puntea sa spre spiritualitatea românească.

În urma unei încercări nereuşite de trecere a frontierei, în decembrie 1948, Aichelburg este întemniţat la Aiud (1949-1951), trimis într-un lagăr de muncă la Canalul Dunăre-Marea Neagră (până în decembrie 1952) şi silit să stea până în 1956 într-o comună din Moldova. Reluându-şi, după punerea în libertate, activitatea publicistică şi cea didactică (relativ sporadică), este din nou arestat în mai 1959 şi condamnat, cu alţi patru scriitori germani din Transilvania, de un tribunal militar pentru pretinsa vină de agitaţie contra statului. După ani petrecuţi în închisoare (până în 1962) şi după domiciliul forţat într-o comună din Bărăgan, este amnistiat în 1964, iar în 1968 reabilitat. Devenit membru al Uniunii Scriitorilor, obţine în 1970 Premiul pentru traduceri cu volumul Magische Liebe (Iubire magică), cuprinzând nuvele şi povestiri ale lui Vasile Voiculescu. Emigrat în Germania, la finele anului 1980, se stabileşte în 1981 la Freiburg im Breisgau.

Preferând, în efortul de transpunere în limba sa maternă, creaţii ale contemporanilor, Aichelburg s-a aplecat totuşi şi asupra unor mărturii străvechi de poezie românească, oferind cititorului versuri populare în Bei Săcel den Berg hinan (La Săcel pe deal în sus) (1977), volum conceput pe baza Antologiei de poezie populară (1966) alcătuită de Lucian Blaga. Totodată şi-a concentrat atenţia asupra scrierilor eminesciene, încercând să contribuie la popularizarea lor în spaţiul lingvistic german. Dificultatea acestui demers rezultă, cum afirmă într-un eseu din 1989, în mod paradoxal, din faptul că Eminescu a receptat intens variate surse germane, din secolele XVIII şi XIX, iar versurile sale sugerează traducătorului neavizat să apeleze la uzanţe poeto-logice şi lingvistice desuete.

Rezonanţa lui Eminescu în timpul nostru va fi mai puternică atunci când opera sa nu va fi raportată la modelele sale, producând impresia de inactualitate, ci supusă unui proces de înnoire a formei, prin apelul la un limbaj adecvat gustului cititorului de azi. Atât traducerile basmelor eminesciene, în proză şi versuri, cât şi poeziile traduse în germană stau mărturie pentru această strădanie stilistică. Cele din urmă, considerate „versuri foarte libere, foarte poetice” (Dieter Roth), au apărut şi la Madrid, în 1989, anul centenarului morţii lui Eminescu, într-un volum de întindere relativ redusă, îngrijit de Aichelburg.

După propria-i mărturisire, a încercat însă cele mai mari satisfacţii lucrând la traducerea în limba germană a poeziilor lui Lucian Blaga, poet al cărui univers spiritual îi era bine cunoscut. Având libertatea de a alcătui după preferinţele sale sumarul unei plachete de versuri transpuse, a dat o pondere mai mare stihurilor din ultimele volume ale poetului, simţindu-se atras de limpezimea lor structurală. Dispoziţia lui Blaga pentru organicitatea lumii, pentru fluidul vieţii, simţul său măsurat, apt întotdeauna de fine decantări, sunt doar câteva trăsături ale poetului, constatate în prefaţa ediţiei bilingve Poeme - Gedichte (1974).

Confruntat, prin lectură, cu fizionomia artistică a lui George Bacovia, Aichelburg încearcă, în traducere, să aplice poeziilor acestuia o manieră stilistică aparte. Ştefan Aug. Doinaş, în prefaţa cărţii bilingve Versuri - Gedichte (1972) din creaţia lui George Bacovia, califică echivalenţele de aici drept traduceri autonome, spre deosebire de tălmăcirile fidele, considerând că s-a urmărit, „în limitele unei libertăţi riguros cântărite, o transpunere de adâncime, o reconstituire a universului interior al poeziei, un transfer de substanţă”, demers temerar, plin de „fulgurante intuiţii verbale”.

Stimând pe Ion Pillat pentru cultura sa, pentru atitudinea sa mereu seniorială şi colegială, Aichelburg s-a simţit îndemnat a-i traduce o seamă de poezii (Gedichte, 1976), cu toate că versurile pillatiene nu au trezit întotdeauna în sufletul său o rezonanţă puternică. Lirica lui Pillat i s-a părut că trădează mai degrabă o tendinţă estetizantă, traducătorul văzându-se nevoit în multe cazuri să se ferească de a ceda farmecului limbajului frumos. Dintre poeţii unei generaţii mai tinere, Aichelburg s-a dedicat operei lui Radu Stanca, dând la iveală un volum bilingv de Poezii - Gedichte (1979) şi unul, de asemenea cu versuri în română şi germană, de Ştefan Aug. Doinaş, Cai în ploaie - Pferde im Regen (1974).

Traduceri

  • Basil Munteanu, Geschichte der neueren rumanischen Literatur (Istoria literaturii române mai noi), Viena, 1943;
  • Vasile Voiculescu, Magische Liebe (Iubire magică), Bucureşti, 1970; Das Traumrehlein (Căprioara de vis), Bucureşti, 1974;
  • George Bacovia, Versuri - Gedichte, ediţie bilingvă, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1972;
  • Mihai Eminescu, Marchen (Basme), Bucureşti, 1972; Das Marchen vom Prinzen Tranenreich (Făt-Frumos din lacrimă), Bucureşti, 1975;
  • Lucian Blaga, Poeme - Gedichte, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1974;
  • Ştefan Aug. Doinaş, Cai în ploaie - Pferde im Regen, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1974; Die Geschichte von den zehn Brudern (Povestea celor zece fraţi), Bucureşti, 1979;
  • Ion Pillat, Gedichte (Poezii), Bucureşti, 1976;
  • Bei Săcel den Berg hinan (La Săcel pe deal în sus), Cluj Napoca, 1977;
  • Radu Stanca, Poezii - Gedichte, ediţie bilingvă, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1979;
  • Am Abgrund aller Temen. Sechs rumanische Lyriker des 20. Jahrhunderts (Prăbuşit în zare. Şase poeţi români ai secolului XX), Munchen, 1995.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …