crispedia.ro Enciclopedie universală
Vulcan, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende - Balade.
Vulcan
La gura Siretului,
Pin postul Sân-Petrului,
Ian, mări, că s-a ivit
Un caic lung, poleit,
Cu postav verde-nvelit.
Dar în el cine-mi era?
Era Suliman aga,
Cu cincizeci de ieniceri
Care poartă-n brâu hamgeri.
Ei venea încet, încet
De la Dunărea-n Siret,
Vadurile străbătând,
Malurile cercetând
De-un Vulcan, de-un căpitan,
Duşmanul lui Soliman.
Iată, mări, cum venea,
Că pe-un mal se întâlnea
Cu trei fete moldovence.
Floricele dunărence,
Vorbitoare, cântătoare
Şi de pânzi înălbitoare.
„Bună vremea la trei fete!
De nu sunteţi voi şirete,
Spuneţi nouă de Vulcan,
Unde-i aprigul bogdan?
Dacă-ţi spune voi cu drept,
Răsări-v-ar flori la pept,
Flori cu faţă de bujori
Şi cu ochi de pruncuşori.
Lucrul vostru să sporească,
Pânzele să se-nălbească
Cum e coala de hârtie
Şi floarea de iasomie.
Iar de nu-ţi grăi cu drept,
Arde-v-ar dorul în pept,
Lucrul să nu vă sporească,
Pânzele să nu albească,
Ci la soare să-nnegrească
Şi la vânt să putrezească.”
Cele fete moldovence,
Floricele dunărence,
De la mal se depărta
Şi din gură cuvânta:
„Atunce s-agiungeţi voi
Când îţi afla de la noi
Unde-i badea cel iubit
Şi de turci nebiruit!”
Turcii se posomorea,
Pe mal verde coborea
Şi de mers nu se oprea
Pân’ce-n cale nu zărea
O sălcică rămurată
Pe-un izvor rece culcată;
Lângă salce o bătrână
Cu trei caftane-ntr-o mână,
De sânge spalându-le,
De petre bătându-le;
Iar sub salce-un căpitan,
Şoimul ager de Vulcan,
Stând la umbră şi dormind,
De-a lui viaţă nengrijind,
Că de pază mi-l păzeşte
Şi la capu-i străjuieşte
Pandelaş, un grec voinic,
Cu pistoale sub ilic.
Slugă veche şi iubită.
De stăpânu-i dăruită.
Soliman s-apropia
Şi din gură-aşa grăia:
„Bre Pandele! de vrei bani
Să nu-i poţi mânca doi ani,
Dă-ne pe Vulcan legat,
Că-i peşcheş de împărat.”
Grecul lacom răspundea:
„Daţi-mi banii ş-om videa.”
Soliman se bucura,
Banii-n poală-i număra,
Zece pungi de irmilici,
Opt de rublele mici,
Şi vro trei de venetici.
Iar Pandele ce făcea?
La stăpânu-i se ducea
Şi cu brâu-i de mătasă,
Brâu cu ţesătura deasă,
Îi lega braţele-n cruci
Şi-l dăruia rob la turci.