Voci ale diplomaţiei româneşti de la Dimitrie Cantemir la Grigore Gafencu

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domn al Moldovei (1710-1711) şi cărturar de talie europeană. A fost ales membru al Academiei din Berlin. A îmbinat arma diplomatică cu războiul pentru a obţine ameliorarea situaţiei Moldovei, înainte de domnie s-a aflat mai multă vreme la Constantinopol reprezentând interesele Moldovei. După pierderea domniei a trăit la Moscova până în 1723.

Take Ionescu, a fost om politic şi diplomat. Era un foarte bun orator. Marile sale calităţi de diplomat le-a evidenţiat la sfârşitul primului război mondial când a militat în Occident pentru susţinerea drepturilor naţionale. A negociat cu state care aveau interese asemănătoare încheierea unor alianţe. A avut un rol important în constituirea Micii Înţelegeri.

Nicolae Titulescu (1881-1943) a fost cel mai cunoscut diplomat român. S-a afirmat în perioada interbelică, activitatea sa fiind legată de interesele României de apărare a independenţei şi integrităţii teritoriale şi de eforturile de a rezolva pe cale paşnică neînţelegerile dintre state. A susţinut activitatea Societăţii Naţiunilor.

Mihail Kogălniceanu (1817-1891) a fost om politic, istoric, scriitor, a participat la marile evenimente ale secolului al XIX-lea. Ca diplomat reţine atenţia mai ales activitatea sa din perioada războiului pentru independenţă când a fost ministru de externe. În această calitate a purtat negocieri cu Poarta pentru obţinerea independenţei.

Grigore Gafencu (1892-1957) a fost o prezenţă remarcabilă în viaţa politico-diplomatică; ministru de externe între anii 1938-1940. După al doilea război mondial s-a afirmat ca promotor al Europei Unite. Propunerea de federalizare a bătrânului continent apărea drept o alternativă viabilă de reafirmare a Europei în noul context al evoluţiei vieţii internaţionale.