Vladimir Beşleagă

Vladimir Beşleagă (25 iulie 1931, comuna Mălăieşti, Transnistria) - prozator, eseist şi traducător. Este fiul Eugeniei (născută Ciocârlan) şi al lui Vasile Beşleagă, contabil. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1955), îşi pregăteşte doctoratul la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova, având ca temă de cercetare creaţia lui Liviu Rebreanu. A colaborat la publicaţiile „Cultura”, „Chipăruş”, „Nistru” etc. I s-au decernat Premiul de Stat (1978) şi titlul de lucrător emerit al culturii (1981).

Beşleagă debutează editorial în 1956 cu o culegere de povestiri, Zbânţuilă, urmată de alte cărţi de literatură pentru copii: Vacanţa mea (1959), Buftea (1962), Găluşca lui Iluşca (1963) şi Vrei să zbori la lună? (1964), al căror merit constă în încercarea, nu lipsită de un anume succes, de a readuce literatura pentru copii la rosturile ei veritabile. Culegerea La fântâna Leahului (1963) prefigurează universul tematic şi problematica etică a prozelor sale de amploare. Era, pentru acea perioadă, semnalul apariţiei unui scriitor format, care putea evolua în scurta etapă de dezgheţ politic de la mijlocul anilor ’50.

Abia romanul Zbor frânt (1966) îi dă însă prozatorului certitudinea că a debutat cu adevărat. Sfidând naturalismul expozitiv şi perceperea rudimentară a timpului narativ, Beşleagă exersează acum un realism dur, obiectiv, deprins de la Rebreanu, şi un realism psihologic, introspectiv, asimilat din lectura lui Proust. Replică la romanele panoramice, suprapopulate de eroi şi supraîncărcate de situaţii, Zbor frânt emancipează cu succes timpul auctorial. Rememorările lui Isai, eroul principal, întoarse spre război şi spre atmosfera de suspiciune din perioada postbelică, durează atât cât el trece Nistrul pe sub apă de la un mal la altul.

Imaginea copilului ameninţat de pericolul războiului şi a omului matur suspectat de colaboraţionism domină întregul roman. Suprapunerea planurilor temporale amplifică efectul. Timpul, dilatat în solilocvii, fărâmiţat, pus, aparent, în cele mai haotice relaţii este în fond strict ordonat potrivit legilor contrapunctului. Forţele care contribuie la regenerarea sufletească a lui Isai sunt datinile satului, tradiţiile neamului, legile nescrise, dar atât de instructive ale pământului. Investigând în continuare puterea regeneratoare a lumii rurale, Beşleagă observă că ea e supusă de sistemul totalitar care încearcă s-o anuleze, iar omului nu-i rămâne altceva decât să se autoanalizeze, examinând calitatea relaţiilor dintre el şi societate.

Un atare studiu este poemul tragic Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine (1988). Îndrăgostit de soţia prietenului său, Filimon contribuie la moartea acestuia. Crima are rădăcini adânci în mediul familial şi în cel social. Ca şi în Zbor frânt, timpul fizic e limitat, în vreme ce timpul psihic e nemărginit. Filimon îşi face introspecţia în trei zile şi trei nopţi, timp în care e obligat să revadă „o viaţă şi o lume”. Atât mediul familial, meschin-pragmatic, cât şi mediul social, marcat de filistinism, îl împing la pierzanie. Ideea aceasta, atunci evident îndrăzneaţă, nu avea cum să placă ideologilor stagnării şi romanul, scris în 1969 şi 1970, a putut fi publicat doar peste aproape două decenii. Interzicerea tipăririi acestui roman a avut urmări nefaste pentru întreaga literatură din spaţiul basarabean.

Dacă e adevărat că „momentul tipăririi lui este favorabil anume spargerii tiparului inert al alb-negrului care a dominat întreg timpul ce s-a scurs de la momentul aşternerii sale pe hârtie” (Mihai Cimpoi), nu e mai puţin adevărat că editarea lui la începutul anilor ’70 ar fi putut avea un puternic efect de descurajare a literaturii simpliste ce apărea în acea perioadă. Interzicerea a provocat o modificare radicală şi în concepţia scriitorului. Convins că maniera lui narativă nu are nici o şansă, el acceptă formula ruralismului - orientare stilistică ce va anima în anii ’60-’80 tradiţiile sămănătoriste în spaţiul basarabean.

Naraţiunea romanului Acasă (1976) începe prin anul 1932 şi sfârşeşte pe la mijlocul anilor ’70. Autorul, constrâns de ideologia sistemului totalitar, s-a văzut nevoit să împingă pe planul doi situaţiile tragice şi să prezinte în prim-plan un chip de „dezrădăcinat”, care se întoarce de la oraş în satul natal, unde, respirând înţelepciunea unei lumi seculare, renaşte spiritual, devine om integru. Interesant conceptual şi, în linii mari, artisticeşte susţinut, romanul este totuşi sub nivelul posibilităţilor autorului.

Însoţit de încă cinci nuvele umoristice, va apărea într-o altă ediţie, purtând titlul iniţial Nepotul (1993), neacceptat anterior de cenzură. Conştient, conform propriei afirmaţii, de faptul că „cel mai mare neajuns şi păcat al autorului ei a fost că am făcut concesii ideologice dominante încălcând adevărul vieţii şi al istoriei”, Beşleagă, prin intermediul notelor de subsol, restabileşte, în locul sloganurilor comuniste, care i-au fost impuse de cenzură, versiunea autentică a manuscrisului, ridicând astfel considerabil valoarea operei.

Romanul Ignat şi Ana (1979) abordează coordonate importante ale eticii, puse, în perioada stagnării, sub semnul dispariţiei. Ignat şi Ana îşi construiesc o casă, pe care şi-o doresc frumoasă, dar, pe parcurs, accentul se deplasează spre acumularea de avuţie, înţeleasă în sens meschin, înnoirea materială se soldează, într-o societate bolnavă de filistinism, cu degradarea familiei.

La familie, ca la un reazem moral al omului, într-o perioadă când acesta e supus pervertirii etice, revine autorul şi în romanul Durere (1981), scris, în comparaţie cu cel premergător, într-o manieră gazetărească şi mai pronunţată. Este o pledoarie pentru vatră, pentru casă ca matrice spirituală şi morală.

Aprofundarea matricei neamului face obiectul trilogiei despre Miron Costin, din care au apărut două părţi: Sânge pe zăpadă (1985) şi Cumplite vremi (1990). Prin volumul de eseuri Suflul vremii (1981), Beşleagă se manifestă şi ca un exeget subtil al procesului literar. A tradus din Erasmus, Harriet Beecher Stowe, K. Fedin etc.

Opera literară

  • Zbânţuilă, Chişinău, 1956;
  • Vacanţa mea, Chişinău, 1959;
  • Buftea, Chişinău, 1962;
  • Găluşca lui Iluşca, Chişinău, 1963;
  • La fântâna Leahului, Chişinău, 1963;
  • Vrei să zbori la lună?, Chişinău, 1964;
  • Zbor frânt, Chişinău, 1966;
  • Patria sovietică, Chişinău, 1971;
  • Acasă, Chişinău, 1976;
  • Isai, Chişinău, 1976;
  • Ignat şi Ana, Chişinău, 1979;
  • Durere, Chişinău, 1981;
  • Suflul vremii, Chişinău, 1981;
  • Sânge pe zăpadă, Chişinău, 1985;
  • Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, Chişinău, 1988;
  • Cumplite vremi, Chişinău, 1990;
  • Zbor frânt. Pădurea albastră. Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo..., Chişinău, 1992;
  • Nepotul, 1993.

Traduceri

  • D. Mamed-Kuli-Zade, Cutia poştală, Chişinău, 1967;
  • K. Fedin, Oraşe şi ani, Chişinău, 1970;
  • Longos, Dafnis şi Hloe, Chişinău, 1970;
  • Harriet Beecher Stowe, Coliba unchiului Tom, Chişinău, 1972;
  • Erasmus, Lauda prostiei, Chişinău, 1976.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …