Vizita, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Vizita, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Transilvania”, nr. 1 din ianuarie 1928.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965.

Ion Agârbiceanu

Fragment

În sfârşit, după multă zdroabă, alergare şi cheltuială, domnul Ioniţă Macavei îşi vedea visul cu ochii: guvernul dizolva vechea comisie interimară şi numea alta, nouă, în frunte cu dumnealui. Triumfase greu, dar desăvârşit. Duşmanul, cu botul pe labe, îşi lua catrafusele şi la Primărie se instala noua comisie, numai din partizanii dumnealui, numai din oamenii dumnealui. Acum o să vadă partidul advers ce-nsamnă a gospodări un oraş!

- Bine că s-a isprăvit odată! oftă doamna Macavei.

- Bine, da! însă, dacă ascultam de tine, n-ajungeai, până-i porcu cu coadă, te rog frumos, primăreasă. Acuma te-ai încredinţat şi tu că lucrurile mari nu se câştigă, te rog frumos, decât cu răbdare şi cu voinţă de fier. Trebuie un om ca mine...

- Da’ cu câţi ai cheltuit pe drumuri, cu statul la Bucureşti, cu cât ai păgubit nemaivăzându-ţi de treburi, puteai face şi dintr-un cal primar! răspunse doamna Marina Macavei, vestită realistă în judecarea celor omeneşti.

Doamna Marina Macavei îi făcuse multe zile fripte bărbatului, răstimp de-o jumătate de an, cât alergase dumnealui, fost notar sătesc, pentru dizolvarea vechiului consiliu... Banii, dumneaei îi păstra! Şi oricine putea să vadă că domnul Ioniţă Macavei pierduse kilograme multe în jumătatea aceea de an! Pântecele i se dezumflase binişor, se lăbărţase, jucând moale subt vesta lărgită; asemenea şi obrajii: nu mai erau întinşi, lucitori, ci începuseră să se umple de zbârcituri. Doamna Marina îi socotea toate cheltuielile, până-ntr-un ban şi nu-i dădea nicio para mai mult. Adevărat că şi drumurile erau lungi şi câteva kilograme vor fi rămas şi în trenurile care-l duceau din fundul unui judeţ de miazănoapte, până-n marginea Bărăganului şi înapoi.

Domnul Ioniţă Macavei fusese notar într-un sat din vecinătatea oraşului. În revoluţie crezuse că-i necesar să-şi caute, cât mai repede, un adăpost. Venise aici şi nu se mai întorsese. Deşi se lăuda la toată lumea: „O să vie, ticăloşii, să mă cheme”, nimeni dintre săteni nu s-a mai arătat. Şi, devenit orăşan, intrase în tot felul de negoţuri, în tovărăşie cu multă lume din partea locului. Nevastă-sa, Marina, îi dădea indicaţiile şi capitalul. Fugiseră din sat cu o avere frumuşică. Nu furase, se-nţelege, dar douăzeci de ani de notariat reprezintă un capital, mai ales când ai o nevastă cruţătoare şi cu simţul realităţii, ca Marina...

Cumpărase, mai pe nimic, o casă cu cinci camere, cu grădină mare, de la fostul pretor, unul Damby, care nu putuse respira „aerul nou” şi se expatriase.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …