Vitoria şi Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – o pereche de iniţiaţi (caracterizarea personajelor literare)

Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi. La naştere, pe băiat îl botezaseră Gheorghe, dar pe la patru ani, fiind grav bolnav de „hidropică”, mama lui îl vânduse simbolic vrăjitoarei, pe un bănuţ de aramă, trecându-l peste fereastra casei ca peste un prag al morţii. Tot atunci, vrăjitoarea îi schimbase numele din Gheorghe în Nechifor, „ca să nu-l mai cunoască bolile şi moartea”.

Caracterizarea personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Când a găsit rămăşiţele lui Nechifor, Vitoria a dat un ţipăt cutremurător, chemându-l pe numele de botez, Gheorghiţă, speriindu-l astfel pe băiatul ei, care a crezut că pe el îl strigă. Tot „Gheorghiţă” l-a strigat sfâşietor munteanca la înmormântare, atunci când rămăşiţele bărbatului iubit erau coborâte în groapă.

Vitoria este şi ea o iniţiată, deoarece comunică permanent cu sufletul neistovit al celui dispărut. Ea ştie că ideea de a căuta câinele, tot Lipan i-o dăduse, întrucât chiar dacă „nu mai era între vii cu trupul”, el îşi întorsese sufletul „spre dânsa şi-i dădea îndemnuri”. Tot el este cel care îi povesteşte împrejurările omorului, pentru că, atunci când Vitoria demască ucigaşii, ea mărturiseşte: „Eu n-am fost de faţă, dar ştiu. Mi-a spus Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopţi, în râpă”.

Caracterizarea personajului Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Numele lui Nechifor este de origine grecească, Nikephoros însemnând „purtător de victorie”, iar numele Vitoriei este forma regională de la Victoria. Se poate afirma, aşadar, că Vitoria şi Nechifor alcătuiesc un cuplu ce simbolizează, şi onomastic, triumful iubirii asupra dramei existenţiale a omului şi asupra răului din sufletul omenesc, deoarece „Lumea asta-i mare şi plină de răutăţi”.

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

În romanul Baltagul, Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soţi, care comunică nu numai în timpul vieţii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a făcut ca această operă să fie considerată şi un roman de dragoste.

Mihail Sadoveanu

Sadoveanu a pus accentul pe observaţie, restrângând descrierea şi dezvoltând acţiunea prin construirea unor „caractere puternice, variate sau pitoreşti”, acesta fiind, probabil, cel mai reuşit roman obiectiv inspirat dintr-o baladă populară: „Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate şi mai puţin sentimentalism decât în acest roman [...]. Şi nicăieri n-a descris cu mai profund realism schimbarea lumii, năruirea societăţii patriarhale şi idilice prin invazia capitalismului decât în acest roman ce ar fi întemeiat, după vorba lui Călinescu, pe «automatismul vieţii pastorale»!”. (Nicolae Manolescu - Sadoveanu sau utopia cărţii)

Check Also

Caracterizarea personajului Ştefan Gheorghidiu din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu, este cel care, prin opera lui, fundamentează principiul sincronismului, …

Caracterizarea personajului Ştefan cel Mare din romanul „Fraţii Jderi”, de Mihail Sadoveanu

În conturarea personalităţii lui Ştefan cel Mare (a trăit între anii 1429-1504 şi a domnit …

Caracterizarea personajului Ştefan cel Mare din drama „Apus de soare”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sub influenţa ideologiei paşoptiste, în literatura română se dezvoltă interesul pentru trecutul naţional, pentru istoria …

Caracterizarea personajului Şerban Saru-Sineşti din drama „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu

Camil Petrescu este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *