Visurile, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Visurile, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 169 din 2 martie 1924. Deschide numărul.

A apărut pentru prima oară în volum în Chipuri şi icoane în 1928.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Dumneavoastră, cărturarii din ziua de azi, ştiu că nu mai credeţi în semne şi în visuri, domnişorule Vasilică! Ştiu ce spune şi părintele în biserică şi ce ne învaţă domnii noştri când vin la sate să ne vorbească: că sunt credinţe deşarte, care strică în loc să folosească. Eu de părintele mă mir mai mult, că cine va şti mai bine decât Sfinţia sa, cum a tălmăcit Iosif în Eghipet visurile Faraonului şi cum, tot în vis, s-a arătat îngerul Domnului magilor de la răsărit şi le-a poruncit ca pe alt drum să se întoarcă în ţara lor. Şi, iarăşi, părintele va fi cetit cartea de sfârşitul lumii, ce-i zice Apocalipsă, în care se arată semnele ce se vor arăta pe cer şi pe pământ la sfârşitul veacurilor.

Slobodu-i fiecare om să creadă cum îl taie capul şi cum îi cere inima, dar eu nu cred să fie niciun păcat dacă dăm câte ceva şi pe arătările din vis. Multe îndemnuri bune, venite de la Dumnezeu, s-au dat oamenilor în vis, sfinţilor mai ales. Să citeşti viaţa lor şi să vezi, domnişorule Vasilică, dacă e cu cale să nu punem niciun preţ pe înştiinţările trimise nouă de Dumnezeu în somn!

Zic, trimise de Dumnezeu şi nu şi pe cele adiate prin sufletul omului de puterea necuratului. Că sunt şi de-acestea, că cele mai multe sunt ispite de-ale Satanei, nu mai încape îndoială.

Iată, eu, om bătrân, pot să-ţi fac mărturie cât pofteşti, domnişorule Vasilică! Ispite cu droaia s-au abătut asupra mea în visuri.

Dar sunt şi semne, înştiinţări trimise omului de Dumnezeu. Dovada o avem chiar în cărţile cele sfinte. Dar dovadă, cred eu că poate da aproape fiecare om.

Încă înainte de-a fugi jandarmii din Dumbrăveni, cu vro săptămână înainte, într-o dimineaţă, mă trezesc cu tuşa Mărie, femeia care mătură biserica. Mă spălasem pe obraz chiar atunci în apa proaspătă a râuleţului ce trece pe lângă cocioaba mea şi, întors cu faţa spre răsărit, îmi ziceam ocinaşile de dimineaţa. Ea aşteptă până isprăvii, o auzii deodată, din spatele mele:

- Bine faci că te rogi, diece!

- Cum nu m-aş ruga, când Dumnezeu sfântul ne ţine cu sănătate? zic eu, uitându-mă mirat la ea. Ce căuta ea la mine aşa de dimineaţă?

- Bine faci că-ţi zici ocinaşile! Poate vor veni vremuri când va trebui să ne rugăm ziua şi noaptea.

Ea părea tulburată şi tot încunjura să-mi spună ce avea pe inimă. Vedeam bine că o muncea un gând.

- N-ar fi rău să ne rugăm totdeauna aşa, mătuşo! Năcazul e că viaţa nu prea ne dă răgaz ziua, iar noaptea cădem de oboseală.

- Uite, diece, de ce am venit la dumneata! începu tuşa Mărie, proptindu-se bine în cizme. M-aş fi dus la părintele, dar pe dumnealui nu îndrăznesc să-l supăr cu astfel de lucruri. Am visat un vis, al cărui tâlc poate mi l-ai şti da dumneata. Şi dumneata ceteşti în carte şi cânţi în strană.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …