Virgil Duda

Virgil Duda (25 februarie 1939, Bârlad, judeţul Vaslui) - prozator. Este fiul Ucăi (născută Solomon), funcţionară, şi al lui Carol Leibovici, mic comerciant. Este frate cu Lucian Raicu.

Face clasele primare (1945-1952) şi liceul (1952-1955) în oraşul natal, după care urmează cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti (1956-1960). Lucrează ca jurisconsult la Baia Mare şi Ploieşti (1961-1970), apoi ca redactor (1970-1972) şi producător delegat la Studioul Cinematografic Bucureşti şi la Casa de Filme 1 (1970-1987). După stabilirea în Israel, în 1988, este bibliotecar la Tel Aviv şi redactor la ziarele de limba română „Viaţa noastră” şi „Ultima oră”.

Debutează în „Gazeta literară” cu schiţa Un sentiment, în 1964, iar în volum, în 1967, cu Povestiri din provincie, culegere de schiţe şi nuvele axate pe reconstituirea, din trăiri mai mult decât din evenimente, a lumii copilăriei, tentativă susţinută de capacitatea autorului de a fixa prin precizia evocării conţinutul sentimental.

Tripticul nuvelelor mai ample (Grijile, Vinovatul, Legendă şi mit) aduc în prim-plan figura inginerului Burghele, reluată ulterior în Catedrala (1969; Premiul CC al UTC), prezentare retrospectivă, din unghiuri multiple, de tip „Bildungsroman”, ce implică varietatea modalităţilor narative, a biografiei acestuia: un erou ambiguu a cărui reuşită socială, întemeiată pe calităţi reale sau închipuite, îl determină să se conformeze imaginii despre el însuşi oferite de cei din jur.

Problema relativităţii adevărului şi a cunoaşterii este aprofundată în Anchetatorul apatic (1971), roman care valorifică vocaţia analitică a prozatorului în înfăţişarea unei anchete judiciare desfăşurate în plan preponderent psihologic şi moral de un personaj dilematic, interesat mai degrabă de speculaţie decât de decizie, până la a deveni victima propriilor şovăieli, cu consecinţe asupra întregii sale vieţi, inclusiv a celei sentimentale.

În Deruta (1973), existenţa vidă a unui funcţionar, care trăieşte cu intensitate disproporţionată micile drame ale experienţei cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcţie), este privită cu un amestec de compasiune şi detaşare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar şi la tragismul insului anonim, incapabil să-şi depăşească propria condiţie.

Romanele de analiză psihologică ale lui Duda au un fundal bine precizat, căci autorul se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenţei sociale în conştiinţele individuale. În Al doilea pasaj (1975), întâmplări neobişnuite dereglează existenţa mecanică a unor muncitori navetişti, pentru a evidenţia resorturile interioare ale personajelor, iar în Cora (1977), problemele vieţii într-un mare combinat se inserează în experienţa unei iubiri „naive” sortite eşecului.

Problematica, personajele şi tehnicile narative favorite se regăsesc şi în Măştile (1979; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), roman al educaţiei afective, în care ancheta orchestrată de un narator-martor, înzestrat cu fervoare analitică, declanşează confesiuni şi rememorări care tind spre asumarea responsabilităţii morale într-o lume ameninţată de proliferarea apatiei.

Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărţuiala (1984) şi Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clişeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescenţa şi studenţia în anii ’50 ale unui erou oscilând între nevoia angajării şi tentaţia evaziunii erotice. Experienţa personală marchează romanele scrise după plecarea din ţară a autorului.

Alvis şi destinul (1993) propune reconstituirea, poate insuficient exploatată epic, a existenţei unui evreu martor la transformarea României după al doilea război mondial. Tema dramei iudaice petrecute în spaţiul românesc este reluată de autorul care conştientizează tot mai acut statutul său de supravieţuitor a două regimuri represive - fie direct, fie ca urmaş al victimelor de odinioară - în romanul A trăi în păcat (1996), sondare a atitudinilor individuale şi a comportamentelor colective din timpul pogromului de la Iaşi.

Transfigurarea în ficţiune a elementelor autobiografice apare şi în Viaţă cu efect întârziat (1998), unde se recompune biografia personajului central, scriitor român emigrat în Israel, care încearcă, într-un efort autoscopic minuţios şi perseverent, să descifreze premisele gravei sale nevroze actuale, soldată cu două tentative de sinucidere, în amprenta genetică şi în experienţele personale sau sociale traumatizante din trecut: de la un eveniment tragic, ieşit din comun, ca omorul involuntar comis în tinereţe, până Ia faptele mărunte din existenţa ternă de zi cu zi.

Observator atent al lumii comuniste, ca şi al celei postdecembriste, cu care se confruntă cu prilejul întoarcerii temporare în România, şi totodată fin examinator al mecanismelor psihologice complexe, eroul împărtăşeşte dubla vocaţie a autorului pentru real şi pentru introspecţie. Luată în totalitate, opera lui Duda se impune mai ales printr-o pătrunzătoare, chiar dacă uneori laborioasă, capacitate analitică.

Opera literară

  • Povestiri din provincie, Bucureşti, 1967;
  • Catedrala, Bucureşti, 1969;
  • Anchetatorul apatic, Bucureşti, 1971;
  • Deruta, Bucureşti, 1973;
  • Al doilea pasaj, Bucureşti, 1975;
  • Cora, Bucureşti, 1977;
  • Măştile, Bucureşti, 1979;
  • Războiul amintirilor, Bucureşti, 1981;
  • Hărţuiala, Bucureşti, 1984;
  • Oglinda salvată, Bucureşti, 1986;
  • România, sfârşit de decembrie, Bucureşti, 1991;
  • Alvis şi destinul, Bucureşti, 1993;
  • A trăi în păcat, Bucureşti, 1996;
  • Viaţă cu efect întârziat, Bucureşti, 1998;
  • Şase femei, Bucureşti, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …