Virgil Caraivan

Virgil Caraivan (7 februarie 1879, Şuletea, judeţul Vaslui - 11 februarie 1966, Bucureşti) - prozator. Urmaş al unei vechi familii de răzeşi, Caraivan este fiul Smarandei şi al învăţătorului Neculai Caraivan. După terminarea şcolii primare din satul natal, urmează cursurile Gimnaziului „Manolache Costache Epureanu” din Bârlad şi ale Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, absolvind în 1900. Se înscrie la Facultatea de Drept şi la cea de Litere şi Filosofie ale Universităţii din Bucureşti, dar va renunţa, se pare, să-şi treacă examenele de licenţă.

Lucrarea de seminar Ritmul muncii în poeziile populare, remarcată de Constantin Rădulescu-Motru, îi dă prilejul să debuteze în „Noua revistă română” (1901). A colaborat cu povestiri, nuvele, articole politice şi traduceri la numeroase ziare şi reviste, între care „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Luceafărul”, „Lupta”, „Viitorul”, „Foaia poporului”, „Neamul românesc literar” şi „Ramuri”. În anii 1903 şi 1904 scoate la Bucureşti, împreună cu alţi colegi, gazeta politică „Tribuna”, „organ studenţesc-naţionalist”, iar la Bârlad va fi, mai târziu, director al revistelor „Răzeşul” (1926-1927) şi „Documente răzeşeşti” (1933-1934), în ale căror pagini publică, în primul rând, modeste contribuţii istorice proprii sau aparţinând unor intelectuali din partea locului.

Urmând sfatul lui N. Iorga, al cărui apropiat a fost un timp, în 1907 îşi strânge, sub titlul La şezătoare, poveştile şi snoavele apărute mai înainte în periodice. Primirea făcută acestei culegeri îl convinge să persevereze şi va tipări în continuare Poveşti (1908), Poveşti de pretutindeni (1908), Doamna Ilina (1909), Poveşti franceze (1909), Poveşti corsicane (1910), Basme şi legende străine (1911), Aliman voinicul (1912), Movila roşie (1913) şi La gura sobei (1924). Câteva dintre aceste volume s-au retipărit în mai multe ediţii, în colecţia „Biblioteca pentru toţi”, alături de traducerea nuvelei lui N.V. Gogol O noapte de mai (1908), făcută după o versiune franceză, şi în colecţia intitulată „Basme şi legende străine”, condusă de Caraivan.

El este şi autorul unei relatări a faptelor de arme ale regimentului 32 Mircea, Bătălia de la Mărăşeşti... Povestire naţională istorică (1929), al unui Memoriu de activitate ostăşească în războiul de reîntregire. 1916-1918 (1934), montaj de amintiri proprii şi de documente, şi al schiţei istorice Când a fost întemeiată Societatea Scriitorilor Români (1939). S-a numărat, de altfel, printre membrii fondatori ai acestei societăţi, fiind între 1908 şi 1910 casierul ei. După primul război mondial a locuit mai mult la Şuletea, ocupându-se cu agricultura şi devenind unul dintre animatorii vieţii culturale din Bârlad.

Ca şi Tudor Pamf ile sau D.N. Ciotori, ambii, de asemenea, colaboratori la revistele lui N. Iorga, Caraivan este, înainte de toate, un prelucrător iscusit al filonului narativ popular, român sau străin. Povestirile şi snoavele lui pornesc de la un nucleu folcloric, pe care îl amplifică, îl transformă. Contribuţia personală stă mai degrabă în „rescrierea” textului cu mijloacele autorului cult decât într-un spor de fantezie. Linia acţiunii, structura personajelor, semnificaţiile de natură morală rămân cele caracteristice literaturii populare.

Sunt de semnalat şi accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roşie. Aici, Caraivan face apel la legende şi realităţi pe care le cunoaşte bine, specifice satului răzeşesc din zona Faldului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat, generos, rămâne insuficient realizată.

Opera literară

  • La şezătoare, Bucureşti, 1907; ediţia Bucureşti, 1922;
  • Poveşti, Bucureşti, 1908;
  • Doamna Ilina, Bucureşti, 1909;
  • Aliman voinicul, Bucureşti, 1912;
  • Movila roşie, Bârlad, 1913;
  • La gura sobei, Bucureşti, 1924;
  • Snoave, Bârlad.

Traduceri

  • N.V. Gogol, O noapte de mai, Bucureşti, 1908;
  • Poveşti de pretutindeni, Bucureşti, 1908;
  • Poveşti franceze, Bucureşti, 1909;
  • Poveşti corsicane, Bucureşti, 1910;
  • Basme şi legende străine, Vălenii de Munte, 1911.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …