Virgil Cândea

Virgil Cândea (29 aprilie 1927, Focşani) - editor, traducător, istoric literar, academician şi profesor universitar. Este fiul Elenei (născută Gruianu) şi al lui Lucian Cândea, ofiţer.

La Bucureşti, face studii liceale la Colegiul „Sf. Sava” (1938-1945) şi studii universitare: Facultatea de Drept (1945-1949), Facultatea de Filosofie (1946-1950), Facultatea de Filologie, secţia studii clasice (1950-1952), Institutul Teologic Universitar (1951-1955). Îşi ia doctoratul în filosofie, cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir (1970). Optând pentru studii teologice, Cândea intră în atenţia autorităţilor: este concediat, arestat şi anchetat pentru „activitate mistică şi subversivă” (1961-1962).

Funcţionează succesiv în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii, apoi ca şef al Secţiei de documentare ştiinţifică din Biblioteca Academiei Române (1950-1961). Deţine apoi alte funcţii, printre care aceea de director al Secretariatului Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (1963-1968) şi redactor-şef al revistei acesteia, cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti (1968-1972), secretar general al Asociaţiei Culturale „România” (1972-1990).

În paralel, Cândea desfăşoară o susţinută activitate didactică: în ţară, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1963-1965), la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1981-1982) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (din 1993); în străinătate, ca visiting professor, la Napoli (1965), Geneva (1967-1971), Beirut (1982), Strasbourg (1983) şi Roma (1990). Ţine conferinţe la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Viena, la universităţile din Atena, Ianina, Salonic, Montreal, Tel Aviv, la Paris, Praga, Institutul de Studii Orientale din Napoli, Centrul Cultural din Alep.

Este vicepreşedinte al Centrului Italo-Român de Studii Istorice din Milano (1978), fellow al Centrului Wilson din Washington (1984), membru al Centrului European de Cultură din Geneva (1983), al Asociaţiei Istoricilor Americani (1984), membru corespondent al Societăţii Elene de Arheologie din Atena şi al „Sudosteuropa-Gesellschaft” din Munchen (1990), membru în Consiliul director al Universităţii Euro-Arabe din Roma (1990) şi în consiliile de conducere ale Centrului European de Cultură din Bucureşti şi Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale a Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO (1990). Este membru al Academiei Române (din 1993) şi, între 1998 şi 2002, vicepreşedinte al Academiei Române.

Colaborează la numeroase publicaţii din ţară şi străinătate. Este decorat cu „Ordinul Cedrului”, în grad de ofiţer, ca recunoaştere a contribuţiei aduse la istoria tradiţiei culturale libaneze prin descoperirea şi valorificarea artei melkite; primeşte Premiul Academiei Române pentru ediţia operei lui Cantemir, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane (1977), Premiul Muzeului Literaturii Române pentru volumul Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc (1979) şi Ordinul „Sf. Sehat şi Mesrob” (Erevan, 1996).

Cândea debutează cu versuri şi recenzii în „Revista Colegiului Naţional «Sf. Sava»”, pe care o şi conduce în 1943-1944. Preocupările şi contribuţiile sale sunt variate, mergând de la identificarea de manuscrise, semnalări, publicări de texte necunoscute, ediţii critice şi monografii până la investigarea relaţiilor internaţionale ale poporului român, a istoriei ideilor, a culturilor sud-est europene. Întreaga lui operă este expresia unei remarcabile capacităţi analitic-aplicative, dublată de vocaţia sintezei. Încă din prima etapă a evoluţiei sale (1950-1961) îşi consacră o parte a activităţii editării de texte, debutând cu Nicolae Bălcescu, Opere (în colaborare cu George Baiculescu; 1953).

Cum drumul asumat - cercetarea - impune cunoaşterea riguroasă a legilor ei, Cândea se apleacă, nu doar pentru a se iniţia, ci şi pentru a o înnoi, asupra tehnicii documentării ştiinţifice, domeniu în care publică Introducere în documentarea ştiinţifică (în colaborare cu Aurel Avramescu; 1960), primul tratat pe această temă din România şi al doilea apărut în lume, după cel al lui Paul Otlet (Bruxelles, 1930). În aceeaşi perioadă se afirmă ca istoriograf. De numele său se leagă aducerea la lumină a unui volum necunoscut din biblioteca lui Bălcescu, Histoire de la Valachie de Mihail Kogălniceanu, adnotată de Nicolae Bălcescu.

Traducând originalul slavon al unei cărţi a lui Afanasie Nikitin, Călătorie peste trei mări, care cuprinde memoriile primului călător rus în India între anii 1466 şi 1472, publicate cu ample comentarii (1960), sau înfăţişând scrierile unui mare gânditor şi poet bengalez traduse în româneşte, ca în volumul Tagore en Roumanie (1961), Cândea se evidenţiază şi ca orientalist. În acelaşi timp, prin studiul despre Pavel Everghetinul (1956) şi cele două ample studii despre Nicodim Aghioritul (1968), considerate „contribuţii originale” (Alexandru Elian) la cunoaşterea vechilor traduceri româneşti din Apophtegmata patrum, se afirmă şi ca bizantinolog de marcă.

În cea de a doua etapă a activităţii sale, după 1963, Cândea se îndreaptă, cu asimilările anterioare şi direcţiile asumate, către o sferă mai largă, cea a istoriei culturii româneşti în context sud-est european. Publică studii care, întemeiate pe cunoaşterea desăvârşită a textelor, în mare parte inedite, şi a situaţiei literaturilor europene, mai ales a celor învecinate, se concretizează în cercetări privind tradiţia şi importanţa şcolii româneşti de studii balcanice (Les Etudes sud-est europeennes en Roumanie. Guide de documentation, 1966), cât şi modernizarea gândirii şi structurilor culturale în Europa de sud-est în secolele XVII-XVIII.

În domeniul istoriei românilor contribuie cu Breve histoire de la Roumanie (1977), Locul românilor în istoria universală, comunicare prezentată la al XV-lea Congres internaţional de ştiinţe istorice (1980), Culture universelle et culture roumaine (1968), prezentare comparativă a românilor în cultura universală, precum şi cu intervenţii în controversele româno-maghiare referitoare la Transilvania: Transylvania in the History ofthe Roumanians (în colaborare cu Cornelia Bodea, New York, 1982) sau cu restituirea operei lui N. lorga, după mulţi ani de tăcere impusă istoriografiei româneşti: Nicolae Iorga - historien de Byzance (1972); Nicolae Iorga - historien de l’Europe de sud-est (în Nicolae Iorga l’homme et l’oeuvre, 1972).

Cândea valorifică critic opera lui Dimitrie Cantemir prin editarea unor scrieri şi, concomitent, prin ediţia de Opere complete, din care au apărut Istoria ieroglifică (1973), Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul (1974), Historia moldo-valachica (1983), prima traducere în limba română a tratatului Sistemul sau întocmirea religiei muhamme-dane, publicată iniţial în 1977, şi alte opere ale cărturarului; prin expuneri de ansamblu ale vieţii şi operei lui Cantemir în lucrări precum: Dimitrie Cantemir (1673-1723) (1973), Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura românească (1974) etc.

Totodată, relevă noi dimensiuni ale personalităţii lui Cantemir, aceea de prim arabist în cultura română,prin traducerea Sistemului... şi editarea critică a versiunii ruse. În aceeaşi sferă de preocupări se înscriu identificarea izvoarelor Divanului..., descoperirea versiunii arabe a acestei scrieri în biblioteci din Siria, Liban şi Franţa, descoperirea manuscrisului latin definitiv al Istoriei Imperiului Otoman în Biblioteca Universitară Harvard din Cambridge (Massachusetts, Statele Unite), descoperirea textului inedit al Vieţii lui Dimitrie Cantemir, scrisă de fiul său, Antioh.

Cândea dedică trei decenii de investigaţii în biblioteci şi muzee din ţară şi de peste hotare reconstituirii patrimoniului naţional înstrăinat, descoperiri pe care le comunică, într-o primă fază, în Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român (1962), ce cuprinde descrierea a 62.000 de piese româneşti sau despre ţara noastră, de la documente şi manuscrise până la opere de artă şi monumente construite de români în străinătate. Marea sa erudiţie îşi spune şi aici cuvântul.

Pe lângă descoperirea manuscriselor cantemiriene, a 12 manuscrise despre Transilvania, a unui portret inedit al lui Vlad Ţepeş, a două manuscrise de artă din epoca lui Ştefan cel Mare, manuscrise arabe cuprinzând traduceri de cărţi publicate în Ţările Române în secolele XVII-XVIII etc., Cândea are o contribuţie decisivă la identificarea primei cronici muntene de redacţie unitară în versiune arabă: Letopiseţul Tării Româneşti (1292-1664) în versiunea arabă a lui Macarie Zaim (1971).

Descoperirile ulterioare fac obiectul a patru volume, apărute nu numai în româneşte: Mont Athos. Presences roumaines (1979); Presences culturelles roumaines: Istanbul, Jerusalem, Paros, Patmos, Sinai, Alep (1982); Prezenţe culturale româneşti: Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, R.F. Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia (1984); Prezenţe culturale româneşti: Bulgaria, Iugoslavia, Grecia (1987) etc. Expune în colecţii publice piesele pe care izbuteşte să le aducă definitiv în ţară: cel mai vechi manuscris Alecsandri, găsit într-o colecţie particulară din New York, o colecţie de 40 de discuri cu muzică românească imprimate în Statele Unite între 1900 şi 1925, descoperite la Detroit, circa 150 de documente de la Nicolae Titulescu găsite la Londra, o sută de documente de la George Enescu aflate la un colecţionar din New York etc.

Sinteza acestor cercetări este lucrarea Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţii din străinătate (I-II, 1991-1998), care cuprind descrierea a peste un milion de documente despre români sau creaţii culturale româneşti aflate peste hotare. Este o lucrare de pionerat, nu numai la noi, şi reprezintă instrumentul de bază pentru cercetări privind, pe de o parte, integralitatea patrimoniului cultural naţional, inclusiv partea înstrăinată, iar pe de altă parte, istoria răspândirii creaţiilor româneşti în lume şi a formării imaginii despre poporul român în conştiinţa altor popoare.

Publică studii de literatură universală, compartiment în care se concentrează asupra traducerii şi comentariilor (Francis Bacon, Noua Atlantida), studiilor introductive la traduceri (Firdousi, Şah-name. Antologie de poezie persană; Giovanni Rovani, O sută de ani; Dino Campagni, Cronica), îngrijirii primei ediţii a Operelor minore de Dante Alighieri traduse în limba română (1971) etc.

În domeniul istoriei artei, Cândea se distinge printr-o contribuţie de excepţie: descoperirea picturii postbizantine - de expresie arabă -, arta melkită. Este vorba de icoanele creştinilor de confesiune ortodoxă maronită şi greco-catolică din comunităţile arabe ale Orientului Apropiat (patriarhatele Antiohiei, Ierusalimului şi Alexandriei), executate de pictori din secolele XV-XIX (Les Icones melkites, 1969). Descoperirea acestei arte din Orientul arab este amplu comentată în presa siriană, libaneză, greacă, franceză şi română. Cu prilejul cercetărilor sale, Cândea identifică şi publică tipul iconografic inedit al unui martir oriental: line oeuvre d’art melkite: l’icone de Saint Elian de Homs (1972).

Opera literară

  • La Bibliotheque de l’Academie de la R.P. Roumaine, Bucureşti, 1955;
  • Introducere în documentarea ştiinţifică (în colaborare cu Aurel Avramescu), prefaţă de Horia Hulubei, Bucureşti, 1960;
  • Les Bibliotheques dans la Roumanie, Bucureşti, 1961;
  • Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român, I-III, Bucureşti, 1962;
  • Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti (în colaborare cu Dinu C. Giurescu şi Mircea Maliţa), Bucureşti, 1966;
  • Începuturile scrisului şi ale tiparului românesc (Momente din istoria literaturii române), Bucureşti, 1967;
  • Les Icones melkites, Beirut, 1969;
  • Stolnicul între contemporani, Bucureşti, 1971;
  • Dimitrie Cantemir (1673-1723), Bucureşti, 1973;
  • Ateneul Român (în colaborare cu Ion Zamfirescu şi Vasile Moga), Bucureşti, 1976;
  • Muntele Athos. Prezenţe româneşti, Bucureşti, 1978;
  • Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc, Cluj Napoca, 1979;
  • Prezenţe culturale româneşti: Istanbul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep (în colaborare cu Constantin Simionescu), Bucureşti, 1982;
  • Prezenţe culturale româneşti: Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, R.F. Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Bucureşti, 1984;
  • Prezenţe culturale româneşti: Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, Bucureşti, 1987;
  • Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţii din străinătate, I-II, Bucureşti, 1991-1998;
  • Icones grecques, melkites, russes. Collections privees du Liban, Geneva, 1993.

Ediţii, traduceri

  • N. Bălcescu, Opere, I-II, Bucureşti, 1953 (în colaborare cu George Baiculescu);
  • Afanasie Nikitin, Călătorie peste trei mări, traducerea editorului, Bucureşti, 1960;
  • Francis Bacon, Noua Atlantida, traducerea şi introducerea editorului, cuvânt înainte Tudor Vianu, Bucureşti, 1962;
  • Dimitrie Cantemir, Divanul, introducerea editorului, Bucureşti, 1969; Opere complete, introducerea editorului, vol. IV, tomul I: Istoria ieroglifică, ediţie îngrijită de Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, introducere de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973, vol. I: Divanul, traducere de Maria Marinescu-Himu, Bucureşti, 1974; vol. IX, tomul I: De antiquis et hodiemis Moldaviae nominibus. Historia moldo-valachica, traducere, îngrijită şi introducere de Dan Sluşanschi, prefaţa editorului , Bucureşti, 1983; vol. III, tomul II: Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, traducerea şi introducerea editorului, text rus ediţie îngrijită de Anca Irina Ionescu, Bucureşti, 1987; vol. IV, tomul II: Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor. Memorii către Petru cel Mare (1717 şi 1718), îngrijită şi introducere de Paul Cernovodeanu, traducere şi îngrijire de Alvina şi Emil Lazea, Mihai Carataşu, prefaţa editorului, Bucureşti, 1996; vol. VI, tomul I: Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae Principis, traducere şi îngrijire de Dan Sluşanschi şi Ilieş Câmpeanu, prefaţa editorului, introducere de Andrei Pippidi, Bucureşti, 1996; Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, traducerea şi introducerea editorului, Bucureşti, 1977; Creşterile şi descreşterile Imperiului Otoman, introducerea editorului, Bucureşti, 1999; Opere, vol. I: Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, îngrijită şi introducere în colaborare cu Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 2003;
  • Dante, Opere minore, introducerea editorului, Bucureşti, 1971;
  • Pentru singurul ţiitorul gând, în Crestomaţie de literatură română veche, ediţie îngrijită de I.C. Chiţimia şi Stela Toma, III, Cluj Napoca, 1989;
  • Paisie Velicikovski, Cuvinte despre ascultare, postfaţa editorului, Bucureşti, 1997;
  • Românii în reînnoirea isihastă, Iaşi, 1999;
  • Cele mai frumoase rugăciuni ale ortodoxiei pe slovă nouă şi grai îndreptat, postfaţa editorului, Bucureşti, 1999;
  • Axinte Frunză, Un modern la Athos, prefaţa editorului, Bucureşti, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …