Viorel Cacoveanu

Viorel Cacoveanu (5 august 1937, Cluj) - prozator, dramaturg şi gazetar. Este fiul Martei (născută Cordoş) şi al lui Viorel Cacoveanu, cazangiu la Atelierele de reparat material rulant Cluj. După Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj, absolvit în 1954, şi un periplu studenţesc la Politehnică şi apoi la Facultatea de Matematică a Universităţii clujene, se decide pentru filologie, facultate pe care o termină în 1962.

Încă din anii liceului trimite corespondenţe de la manifestările sportive la ziarul „Sportul popular”, debutul în presă putând fi considerat, astfel, decembrie 1955. Ca student, frecventează cenaclul de la Asociaţia Scriitorilor din Cluj, unde şi citeşte schiţe cu caracter satiric, semnând articole despre problemele tineretului mai cu seamă în ziarul local „Făclia”, în redacţia căruia va şi intra imediat după obţinerea licenţei în filologie, abia târziu transferându-se în redacţia revistei „Steaua”, unde lucrează până la pensionare (1987-1997). Debutul literar are loc în 1961, în revista „Steaua”, cu o schiţă.

Anii de gazetărie sunt extrem de fructuoşi, Cacoveanu publicând în paginile ziarului, aproape zilnic, reportaje şi anchete sociale, fapt ce-i înlesneşte o bună cunoaştere şi înţelegere a realităţilor sociale din acei ani. Rodul activităţii gazetăreşti este volumul de debut Fata care spune Da! (1970). Cartea, conţinând anchete în mediile tinerilor, stârneşte reacţii nu tocmai favorabile în presa de partid datorită modului tranşant critic de abordare a condiţiilor de viaţă insane şi a promiscuităţii morale în care erau obligaţi să-şi înceapă viaţa tinerii.

Accentele critice, reliefând crud aspecte negative din societatea socialistă, vor rămâne o constantă a scrisului lui Cacoveanu, fie că vor fi mascate în romane cu tramă poliţistă - Blondele întotdeauna trişează (1971), Un coniac pentru o fată (1973), Morţii nu mint niciodată (1975), Cu moartea între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe şantiere hidroenergetice (Someşul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care se cultivă satira acidă, caragialiană, grefată pe un model de sobrietate analitică specific tradiţiei ardeleneşti.

Astfel, incizii necruţătoare apar în Singurătatea unei femei frumoase (1980), dar mai cu seamă în Aprobare pentru un tango (1982), comentat pe larg în emisiunile postului de radio Europa Liberă de Monica Lovinescu, ceea ce trezeşte în ţară o reacţie violentă împotriva autorului non-conformist. I se scoate, de pe afişul teatrului din Reşiţa, piesa Mă propun director (1982), întreaga producţie literară fiindu-i primită cu reticenţă de aici înainte şi supusă unor severe grile de cenzură din partea Direcţiei Presei.

Între timp, îşi descoperă vocaţia de dramaturg. Piesele i se reprezintă pe scenele din Cluj Napoca, Bacău, Satu Mare, Oradea etc. (Sentinţă pentru martori, 1976, Anotimpul speranţei, 1978, Valsul de la miezul nopţii, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, Cacoveanu caută să radiografieze adevărata faţă a realităţii din ţara unui regim totalitar, abrutizant, piesele fiind considerate în epocă adevărate „îndrăzneli”, din punct de vedere politic.

Incomodă pentru autorităţi, dramaturgia lui era apreciată însă de un public ce-şi regăsea în replicile personajelor propriile reacţii de nemulţumire. În acelaşi timp, critica dramatică îl aşează alături de autori satirici ca Ion Băieşu, Tudor Popescu, Paul Cornel Chitic. Seneca sau Sfârşitul unei iubiri, text scris în anii ’80, dar reprezentat scenic abia în 1998, la Teatrul Naţional din Cluj Napoca, este o parabolă privitoare la condiţia dictatorului, în care ce s-a întâmplat în Roma antică a lui Nero sugerează străveziu aberantele măsuri preconizate, într-o exaltare paranoică, de dictatorul contemporan de la Bucureşti.

După 1989, Cacoveanu se exersează şi în domeniul „revistei” teatrale (Turda, 1992), continuând să scrie şi povestiri, schiţe. Volumele de proză scurtă (O dimineaţă de luni, 1985, Sfatul medicului, 1990, Jocul, 1991, Şi Caragiale e cu noi!, 1991, Drumul spre Europa, 1996, Înmormântare via F.M.I., 2000) surprind secvenţe din realitatea teribilă a vieţii cotidiene, în care indivizii sunt supuşi unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupţie, nedreptate şi discriminare.

În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaş, nu de puţine ori abordând şi formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, Cacoveanu realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalităţi de marcă ale scrisului românesc, de la Eugen Simion şi Adrian Marino la Octavian Paler, Augustin Buzura sau Ion Lăncrănjan, pe care le-a adunat în volumul intitulat simplu Interviuri (2001).

Opera literară

  • Fata care spune Da!, Bucureşti, 1970;
  • Blondele întotdeauna trişează, Cluj, 1971;
  • Un coniac pentru o fată, Cluj, 1973;
  • Someşul cald, Cluj Napoca, 1974;
  • Morţii nu mint niciodată, Cluj Napoca, 1975;
  • Cu moartea între patru ochi, Cluj Napoca, 1977;
  • Singurătatea unei femei frumoase, Cluj Napoca, 1980;
  • Aprobare pentru un tango, Cluj Napoca, 1982;
  • Ultima aventură, Bucureşti, 1982;
  • O dimineaţă de luni, Cluj Napoca, 1985;
  • Sfatul medicului, Cluj Napoca, 1990;
  • Jocul, Cluj Napoca, 1991;
  • Şi Caragiale e cu noi!, Cluj Napoca, 1991;
  • Drumul spre Europa, Cluj Napoca, 1996;
  • Înmormântare via F.M.I., Cluj Napoca, 2000;
  • Interviuri, Cluj Napoca, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …