Victor Buescu

Victor Buescu (10 noiembrie 1911, Coţofenii din Faţă, judeţul Dolj - 5 iunie 1971, Lisabona) - poet, clasicist şi traducător. Este fiul Elenei (născută Constantinescu) şi al lui Gheorghe Buescu, cârciumar.

După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, luându-şi licenţa în filologie clasică în 1933. Studiază apoi la Paris, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, între 1933 şi 1936, fiind în continuare, până în 1938, lector de limba română la Sorbona. În paralel, îşi pregăteşte doctoratul, pe care îl susţine în 1939 la Bucureşti, din cauza declanşării războiului. Întors în ţară, e numit asistent la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină a lui Nicolae I. Herescu.

În presă debutează în 1930, la „Revista clasică”, unde va continua să publice până în 1942. Mai colaborează cu traduceri din autori latini şi portughezi, note şi recenzii, la „Viaţa românească”, „Ion Maiorescu”, „Ausonia”, „Buletinul Institutului de Studii Latine” (la care este prim-redactor), „Vremea”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Dacia rediviva” etc.

În 1941, îşi tipăreşte teza de doctorat sub forma unei ediţii critice, în limba franceză, a versurilor lui Cicero, iar în anul următor îi apare lucrarea Problemes de critique et d’histoire textuelles. Ambele vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 şi, respectiv, 1973. Numit în 1943 lector de limba română la Universitatea din Lisabona, Buescu va profesa acolo până la sfârşitul vieţii.

Confirmând speranţele puse în tânărul filolog, lucrările sale de la începutul deceniului al cincilea sunt de înalt nivel ştiinţific. Împreună cu studiile publicate mai târziu, printre care Hesperia (1964) şi Introducao a cultura classica (1970), şi cu unele dintre comunicările susţinute la congrese internaţionale, ele îl fac să dobândească o mare reputaţie printre specialiştii domeniului. O valoare deosebită are activitatea lui Buescu de propagator al culturii române în Portugalia. Într-o conjunctură favorabilă, el iniţiază, imediat după sosirea la Lisabona, o „Coleccao do Leiterado Romeno”, în care se tipăreşte mai întâi Metodo practico da lingua romena de F.V. Peyxoto da Fonseca, urmată de o suită de traduceri.

A transpus în portugheză poveşti româneşti (Contos romenos, 1943, şi Nodos contos romenos, 1946), iar în colaborare cu diverşi scriitori lusitani a tălmăcit Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu (1945), Viaţa la ţară de Duliu Zamfirescu (în „O seculo”, 1947), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947) şi Poezii de Mihai Eminescu (1950). Pentru alte traduceri (Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, 1946; Simfonia fantastică de Cezar Petrescu, 1946), a scris prefeţe. În publicaţii de regulă universitare, i-au mai apărut două antologii lirice, precum şi zeci de articole despre scriitori români.

Buescu este, de asemenea, autor al unui Dictionario romeno-portugues, editat postum, în 1977, a 335 de articole din Encyclopedie „Verbo” (1961-1971), precum şi colaborator la lucrarea Le Verbe roumain a lui Alf Lombard. Traducerile româneşti din poeţi latini şi portughezi, din J.W. Goethe şi din Charles Baudelaire arată bun-gust în selecţie, sensibilitate şi talent. Buescu a compus, de altfel, el însuşi versuri şi a publicat, în 1953, volumul de poeme Atol.

Opera literară

  • Ciceron, „Les Aratea”, Bucureşti-Paris, 1941; ediţie prefaţată de Alfred Ernout, Hildesheim, 1966;
  • Problemes de critique et d’histoire textuelles, prefaţă de Nicolae I. Herescu, Bucureşti - Paris, 1942; ediţie prefaţată de Alexandre Cioranescu, Hildesheim - New York, 1973;
  • Atol, Lisabona, 1953; ediţia II, postfaţă Vasile Turculescu, Bucureşti, 1999;
  • Introducao a cultura classica, Lisabona, 1970;
  • Un mito romano en la literatura portuguesa, Salamanca, 1971.

Antologii

  • A fost odată..., prefaţa editorului, Freiburg im Breisgau, 1951;
  • Hesperia. Antologia de cultura greco-latina, Lisabona, 1970.

Traduceri

  • Confos romenos, Lisabona, 1944;
  • Liviu Rebreanu, A foresta dos enforcados, Lisabona, 1945 (în colaborare cu Celestino Gomes); Novos contos romenos, Lisabona, 1946 (în colaborare);
  • Duiliu Zamfirescu, Vida no campo, „O Seculo” (Lisabona), 18 mai 1947 - 28 iunie 1947 (în colaborare cu Rogerio Claro);
  • Ion Creangă, Recordacoes de infancia, prefaţă de Jean Boutiere, Lisabona, 1947 (în colaborare cu Rouiva Mousinho);
  • Mihai Eminescu, Poesias - Poezii, prefaţă de Mircea Eliade, Lisabona, 1950 (în colaborare cu Carlos Queiros), Poezii - Poesias, ediţie bilingvă, Bucureşti, 2000 (în colaborare cu Carlos Queiros şi Luciano Maia);
  • Haralambie Mihăescu, O barbarisme secundo os gramaticos latinos, Coimbra, 1954 (în colaborare cu Paiva Boleo).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …