Viaţa politică în Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Viaţa politică sub primele domnii pământene a fost plină de frământări. În ambele ţări, grupuri şi pături ale boierimii au întreprins acţiuni de opoziţie împotriva noilor domni, mergând uneori până la complot. În Moldova, domnia lui Ioan Sandu Sturdza s-a caracterizat prin conflictul dintre boierimea mare şi conservatoare, în bună parte emigrată, şi mica boierime dornică să participe pe picior de egalitate la conducerea statului.

Domnul a avut o atitudine favorabilă micii boierimi, numindu-i reprezentanţii în marile dregătorii şi întărindu-i rândurile cu noi elemente. El voia să se întemeieze pe boiernaşi în acţiunea de îngrădire a puterii şi a influenţei marii boierimi. Din ianuarie 1823 până în ianuarie 1824, Ioan Sandu Sturdza a vândut nu mai puţin de 296 de caftane de boierie.

Conflictul dintre marea şi mica boierime a izbucnit în legătură cu memoriul „cărvunarilor”, prin care mica boierime revendica egalitatea de drepturi cu marea boierime. Memoriul a fost elaborat, în aprilie 1822, ca urmare a unor consfătuiri secrete ale boierilor de starea a doua şi a treia. Redactarea lui e atribuită lui Ioniţă Tăutul.

Sturdza s-a arătat favorabil reformelor expuse în proiect, încât autorii au sperat că domnul va sancţiona proiectul şi va face demersurile necesare pentru a obţine confirmarea Porţii. Dar, sub presiunea marii boierimi, Ioan Sturdza n-a făcut nici una nici alta. „Nimeni nu a îndrăznit încă de când este în fiinţă principatul să ia asupra-şi dreptul” de a propune „astfel de reforme”, scria consulul austriac Lippa, exprimând indignarea marii boierimi.

Ce cuprindea proiectul cărvunarilor? Exprimând năzuinţa micii boierimi de a obţine egalitatea în drepturi cu marea boierime, autorii proiectului cereau instituirea unui sfat obştesc compus din reprezentanţii tuturor păturilor boierimii. În cadrul sfatului obştesc, marii boieri constituiau doar divanul întâi, în vreme ce micii boieri formau divanul al doilea, departamentul pricinilor străine şi departamentul criminalicesc. După calculul făcut de A.D. Xenopol, rezultă că dacă numai jumătate din boierii de treapta a doua şi a treia şi-ar fi trimis reprezentanţii în diferitele instanţe ale sfatului obştesc, mica boierime ar fi deţinut în sfat o substanţială majoritate.

Proiectul proclama apoi respectul absolut al proprietăţii, autorii urmărind prin aceasta eliberarea proprietăţii boiereşti de sarcinile feudale, atât în privinţa raporturilor cu statul, cât şi în privinţa raporturilor cu ţărănimea clăcaşă. Pentru dezvoltarea economică prin înfiinţarea de „fabrici”, prin crearea de noi meşteşuguri şi prin lărgirea comerţului, proiectul prevedea înlăturarea tuturor piedicilor şi restricţiilor.

Proiectul garanta libertatea şi inviolabilitatea persoanei prin interzicerea detenţiunilor arbitrare, proclama principiul egalităţii înaintea legilor şi cerea abolirea sistemului venalităţii slujbelor, arătând că atât slujbele, cât şi caftanele de boieri trebuie acordate după merit, dar nu pomenea nimic de desfiinţarea legăturilor de dependenţă ale clăcaşilor. Moşiile mănăstirilor închinate aveau să treacă sub administraţia statului. În ceea ce priveşte cultura, proiectul cerea înfiinţarea de şcoli publice la Iaşi şi în celelalte oraşe ale ţării, cu limba de predare română, precum şi înfiinţarea unei tipografii care să editeze mai multe cărţi în limba naţională.

Dar proiectul mai conţinea o serie de dispoziţii semnificative pentru concepţiile feudale de care erau încă stăpâniţi autorii lui. Astfel erau menţinute toate privilegiile boiereşti, rămânea în vigoare practica schimbării anuale a dregătorilor şi obiceiul havaieturilor, pentru ca toată boierimea să beneficieze prin rotaţie de pe urma funcţiilor publice. Neschimbate trebuiau să rămână şi raporturile feudale dintre săteni şi stăpânii de moşii, precum şi monopolurile boiereşti. În sfârşit, proiectul menţinea şi robia ţiganilor.

După cum se vede, memoriul „cărvunarilor” nu urmărea să schimbe raporturile de clasă existente, ci dimpotrivă menţinea relaţiile feudale în economia agrară şi puterea politică în mâinile boierimii, căreia, prin libertatea economică preconizată, i se asigurau noi posibilităţi de îmbogăţire. Cu toate acestea, prin faptul că cerea reforma organizaţiei statale în conformitate cu apariţia unor noi relaţii de producţie, memoriul a constituit până la un punct un act progresist. Punerea lui în aplicare ar fi contribuit la slăbirea poziţiilor feudalismului şi ar fi favorizat până la o anumită treaptă dezvoltarea forţelor de producţie şi relaţiilor de producţie caracteristice orânduirii capitaliste.

Replica marii boierimi la. proiectul „cărvunarilor” a fost promptă şi energică. Emigraţii au elaborat un proiect „de reformăluirea stăpânirii Moldovei”, în care se preconiza domn pe viaţă, dar asistat de 6 sau 8 „familii din cele dintâi ale pământului”. Adversarul cel mai înverşunat al tendinţelor de egalitate ale micii boierimi a fost vornicul Mihail Sturdza, care înainta memorii peste memorii arătând că boierimea emigrată nu se poate întoarce în ţară din pricina proiectului.

„Singur numele de constituţie constituie un atentat faţă de autoritate”, se spune într-o scrisoare a refugiaţilor către consulul rus Minciaky. Totuşi, datorită mediaţiei lui Minciaky, o parte din boierii emigraţi s-au întors, ceea ce însă n-a dus la încetarea conflictului cu domnul. La începutul anului 1824, reprezentanţii marii boierimi adresează Porţii o plângere în care se ridică,împotriva politicii fiscale a domnului faţă de boieri şi cler şi împotriva numărului excesiv de nou boieriţi. Domnul, după ce admonestează public pe petiţionari, trece la sancţiuni, arestând pe unii, trimiţând la mănăstiri şi moşii pe alţii şi amendând pe mitropolit şi pe episcopi.

Cu prilejul obşteştii adunări convocate în iunie 1824 pentru a discuta garanţiile de păstrare a ordinii, ce urmau să fie date Porţii pentru a obţine evacuarea ţării, mica boierime şi-a luat revanşa. Sub influenţa ei s-a cerut: armată de 4.000-5.000 oameni; supunerea străinilor la legile şi autorităţile ţării; pravile numai în limba naţională; desfiinţarea veniturilor realizate din slujbe; o adunare cu un număr fix de membri hotărând cu majoritate de voturi; separaţia puterilor; domnie pe viaţă şi ereditară în linie masculină; separarea veniturilor domnului de veniturile statului.

După cum se poate remarca, nici acest proiect mai progresist şi într-o oarecare măsură asemănător memoriului „cărvunarilor” n-a pus problema modificării raporturilor dintre stăpânii de moşii şi ţărani. Mica boierime continua şi cu atest prilej să se arate consecventă principiului menţinerii neştirbite a raporturilor feudale între stăpânul de moşie şi clăcaşi.

La fel ca şi în Moldova, frământările din rândurile clasei boiereşti au marcat şi viaţa politică din Muntenia în primii ani de domnie pământeană. În Ţara Românească însă, aceste frământări aveau un caracter mai complex decât în Moldova, unde am văzut o separaţie destul de netă între cele două curente dominante din clasa boierească: curentul retrograd al marii boierimi conservatoare şi curentul novator al boierimii mici şi mijlocii.

În rândurile boierimii din Ţara Românească se desprind trei grupuri: unul împotriva domnului, altul alături de domn şi un al treilea favorabil restaurării fanarioţilor. În grupul adversarilor lui Grigore Ghica erau câteva facţiuni în frunte cu câţiva boieri mari, care aspirau la domnie şi care strângeau în jurul lor clientela numeroasă a boierilor mai mici, dornici de slujbe şi de diferite alte avantaje pe care le-ar fi obţinut în cazul ascensiunii la domnie a şefului facţiunii lor.

Opoziţia marilor boieri ataca influenţa camarilei, politica fiscală de impunere a boierilor şi a scutelnicilor lor şi moderaţia prea mare faţă de străini. Adversarii domnului au trecut şi la fapte, organizând un complot la care domnul a răspuns arestând şi exilând la mănăstiri pe fostul ban al Craiovei, Al. Nenciulescu - învinuit că urmărea autonomia Olteniei - pe aga Mihăiţă Filipescu şi pe vel postelnicul Iancu Cocorăscu. Au aderat la complot şi boieri deţinând funcţii înalte, ca vel logofătul de Ţara de Sus Constantin Bălăceanu, considerat ca şeful nemulţumiţilor.

O mare agitaţie în rândurile boierimii ostile domnului a stârnit şi arestarea agăi Alecu Vilara, autor al unor proiecte de reformă, proaspăt întors în ţară de la Braşov. Deşi Vilara a fost arestat de turci, domnul a fost învinuit că n-ar fi fost străin de acest act. Arestarea lui Vilara a speriat pe mulţi boieri din emigraţie, care şi-au amânat întoarcerea în ţară. Capitala ţării era plină în acei ani de pamflete denunţând abuzurile favoriţilor domnului.

Se fac şi plângeri la Poartă împotriva administraţiei financiare şi a influenţei boierilor din „partida” domnului, care obţineau pentru ei şi pentru acoliţii lor funcţiile cele mai bănoase. Dar opoziţia marilor boieri înceta de îndată ce aceştia obţineau dregătoriile la care râvneau. Astfel pamfletele, care în 1823-1824 se îndreptau împotriva favoriţilor domnului, în 1825 atacă pe Mihai Filipescu şi Constantin Bălăceanu, membrii cei mai marcanţi ai opoziţiei.

Dar, în afară de agitaţiile acestor grupări în care intrau boieri de toate rangurile, se semnalează şi în Ţara Românească manifestări cu caracter revendicativ ale micii boierimi care, deşi nu sunt formulate aşa de precis şi sistematic ca cele ale micilor boieri moldoveni, exprimă totuşi o realitate politică comună ambelor ţări. Astfel în Cugetul adevăratului român către fraţii săi români…, dar mai ales în înscrisul propus de boierii mici pentru unirea ţării, se revendică egalitatea politică a micii boierimi cu marea boierime, preconizându-se o adunare obştească în care toată boierimea, fără deosebire de rang, să-şi trimită reprezentanţii şi în care hotărârile să se ia pe bază de majoritate.

Ca o expresie a spiritului de reformă al vremii sunt de menţionat şi scrierile lui Dinicu Golescu (Însemnare a călătoriei mele), Barbu Paris Mumuleanu şi Eufrosin Poteca, scrieri care denunţă goana după dregătorii, samavolniciile administraţiei şi privilegiile boierimii. Eufrosin Poteca face propunerea - deosebit de îndrăzneaţă pentru acele vremuri - a introducerii egalităţii fiscale, prin instituirea impozitului pe venit, indiferent de condiţia socială a contribuabilului. De asemenea Eufrosin Poteca mai preconiza reorganizarea ţării în sensul unei republici burgheze, proiect care se deosebea în mod radical de proiectele boiereşti care menţineau, ca sistem de guvernământ, sistemul monarhic.

O altă problemă care a frământat domniile pământene a fost aceea a mănăstirilor închinate. Luând în considerare cererile exprimate în diferite memorii, Poarta a dat un firman în 1822 prin care hotăra ca administraţia mănăstirilor închinate să treacă asupra pământenilor. Această administraţie e instituită, şi în ambele ţări se iau măsuri ca din veniturile mănăstirilor închinate să se afecteze cote pentru acoperirea deficitului vistieriei. Dar noul regim al mănăstirilor închinate nu durează mult.

După convenţia de la Akkerman, în urma intervenţiei Rusiei ţariste, Poarta dă firmanul din 1827, prin care restituie administraţia mănăstirilor închinate egumenilor greci care reapar în principate. Protestele ridicate prin anaforaua divanului muntean din 27 decembrie 1827 şi a celui moldovean din 7 februarie 1828 nu au nici un efect. Nici propunerea formulată de mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei pentru o administraţie mixtă româno-greacă nu este admisă. Astfel, în interiorul ţărilor române se restabileşte regimul privilegiat al acestor mănăstiri, regim care va dăinui până în 1863 şi va pricinui multe dificultăţi atât interne cât şi externe.

Check Also

Partida naţională

Partida naţională a fost gruparea boierilor din jurul colonelului Ion Câmpineanu, care, între 1835 şi …

Modelul politic liberal

Monarhia parlamentară Partizanii liberalismului au găsit în monarhia parlamentară engleză şi ulterior în democraţia republicană …

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa …

Cele din urmă lupte politice ale partidei naţionale şi produsele ei literare

Radu Mihnea şi Ştefan Tomşa, uneltele oarbe ale turcilor, purtară numai în taină o politică …

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …