Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei la începutul secolului al XVIII-lea

La începutul veacului al XVIII-lea, Poarta Otomană acţiona pe căi felurile pentru asigurarea dominaţiei sale în ţările române. Domniile fanariote, după turci, trebuiau să îndeplinească acest rol. Nicolae Mavrocordat, venit domn în Ţara Românească în 1716 este întâmpinat cu ostilitate de boierime.

Exploatarea fiscală crescută sub fanarioţi, priva boierimea română de libertatea mişcării în administraţia şi economia ţării. Reacţia violentă a lui N. Mavrocordat ascute conflictul între boieri şi domn, iar boierii din Craiova se manifestă deschis. La început, boierimea a salutat dominaţia austriacă a Olteniei, după înfrângerea turcilor şi pacea de la Passarovitz (1718).

În 1726, când banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova sunt nemulţumiţi şi încep acţiunile de împotrivire faţă de administraţia austriacă. În acţiunile potrivnice habsburgilor, boierii nu găsesc un sprijin direct din partea populaţiei de rând a Craiovei, care, deşi exploatată de ocupanţii austrieci, nu se alătură păturii suprapuse. În cadrul societăţii oraşului are loc în secolele XVII-XVIII o evidentă stratificare socială.

Marea boierime, reprezentanţii banului, stăpânii atelierelor meşteşugăreşti şi ai breslelor de negustori, deţineau mult peste jumătate din avuţia economică a oraşului. La polul opus, se situau meşteşugarii şi negustorii cu venituri modeste, al căror număr sporeşte sau scade, pe măsura transformărilor. Politica economică fiscală, deosebit de apăsătoare, ofensiva împotriva ţărănimii, jafurile mereu sporite ale turcilor, fac din Oltenia o zonă a permanentelor mişcări sociale antifeudale şi antiotomane.

Mişcările sociale ale ţărănimii se împletesc cu răscoalele elementelor militare (curteni şi slujitori), nemulţumite de fiscalitatea excesivă şi de tendinţa domniei de a le reduce privilegiile fiscale. Pe lângă nesupunerea la lucru, fuga, iau amploare răscoalele - care, în Oltenia, sunt deosebit de violente, răsculaţii atacând conacele boiereşti, - distrugând actele de proprietate. Craiova a fost prinsă şi ea în iureşul acestor răscoale, iar în 1655 a devenit un important centru al răsculaţilor.

În câteva documente redactate în numele domnului Constantin Şerban, se subliniază că răsculaţii s-au ridicat asupra boierilor „de i-au tăiat şi le-au ars casele”, distrugând cu această ocazie cărţile religioase şi actele de proprietate ale mănăstirilor Jitianu şi Sadova. Importanţa Craiovei în răscoală rezultă şi din faptul că oraşul a devenit un adevărat centru de rezistenţă şi o garnizoană a dorobanţilor şi a seimenilor răzvrătiţi. Forţa de rezistenţă a răsculaţilor de la Craiova şi din împrejurimi a fost destul de puternică, îngrijorând pe voievodul Constantin Şerban şi pe marii boieri, care au trimis o oaste numeroasă.

Împotrivirea locuitorilor a continuat şi în anii următori. Închisoarea marelui ban se bucura de o „faimă” deosebită, devenind la jumătatea secolului al XVII-lea neîncăpătoare pentru rumânii, robii şi meşteşugarii provinciei. În 1656, marele ban al Craiovei, Chircă Rudeanu, poruncea unor săteni să achite datoria, în caz contrar (ameninţându-i: „să zăceţi în puşcărie până veţi muri”. Într-un document - din martie 1662, doi săteni din Pietrari, sub acuzaţia că sunt gazde de haiduci, erau căutaţi de ispravnicul Craiovei, fiind ameninţaţi cu „mare strânsoare” şi cu confiscarea bunurilor; în aceeaşi vreme, locuitorii din Zăval erau calificaţi drept „oameni răi, care sparg satul”.

Stăpânirea austriacă în Oltenia a determinat o agravare considerabilă a regimului de obligaţii economice şi fiscale a producătorilor urbani şi rurali. Nemulţumirea populaţiei împotriva dominaţiei habsburgice era provocată de caracterul militar al exploatării, precum şi de colectarea veniturilor şi bogăţiilor provinciilor în visteria Curţii Imperiale.

În faţa acestei situaţii, masele populare din Craiova au acţionat printr-o varietate de mijloace: refuzul de a achita contribuţia fiscală, de a presta clacă, fuga din oraş, până la acţiuni făţişe împotriva administraţiei. Amploarea haiduciei a determinat administraţia austriacă să înfiinţeze corpuri de slujitori meniţi să asigure pazia şi liniştea provinciei. In 1734 s-au instituit în toate judeţele oltene cete de panduri pentru „paza hoţilor”.

În Craiova exista un corp de dorobanţi sub conducerea unui iuzbaşă. Autorităţile austriece au reorganizat justiţia prin trecerea proceselor penale sub controlul lor, în timp ce ispravnicului de Craiova i se lăsau spre judecată hoţii şi infractorii care opuneau rezistenţă la îndeplinirea obligaţiilor faţă de administraţie. Ţărănimea, lovită în primul rând de politica abuzivă a austriecilor, se sustrăgea sistematic îndatoririlor de muncă. În condiţiile retragerii stăpânirii austriece, „ţăranii - după însemnările unui ofiţer - atacă pe soldaţi, îi dezarmează şi sunt foarte obraznici”.

Ostilitatea ţărănimii viza deopotrivă şi marea boierime şi pe turci. Cete de haiduci au atacat şi jefuit boierii din jurul Craiovei şi au împiedicat o expediţie întreprinsă de trupele otomane de la Craiova spre Cozia. Mişcările sociale ale maselor populare craiovene se desfăşurau concomitent cu acţiunile politice ale marii boierimi, care a opus o rezistenţă permanentă încercărilor domniei de a-i reduce statutul de imunităţi şi privilegii.

Check Also

Craiova – aşezare geto-dacică

A doua epocă a fierului (circa 350 î.Hr. – 102 d.Hr.) reprezintă etapa care s-a …

Craiova – oraşul procesului luptelor revoluţionare din 1933

În primele luni ale anului 1933, Craiova a fost teatrul unor puternice frământări ale maselor. …

Craiova – un valoros for ştiinţific

Societăţile ştiinţifice craiovene (cu deosebire „Prietenii ştiinţei”) au întreţinut relaţii de rodnică colaborare cu secţiunile …

Craiova în anii creşterii primejdiei fasciste

Anii 1933 şi 1934 au fost bogaţi în manifestaţii de unitate muncitorească, comunişti, socialişti şi …

Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de …