Veveriţa, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Veveriţa, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Universul literar”, nr. 30 din 10 septembrie 1938.

A apărut pentru prima oară în volum în Amintirile în 1940.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Ilarie intrase în pădure, să taie nuiele de alun pentru cercuri. Se pricepea la legatul ciuberelor, şi spunea că niciodată nu-i bun alunul pentru slujba asta, ca primăvara târzie, după ce a încetat să „umble mâzga”. Adică circulaţia sevei subt coaje s-a împuţinat, frăgezimea mlădiţei a trecut, şi nuiaua se poate îndoi bine, fără primejdia de-a se rupe.

Am rămas singur, lângă fântâna cu cumpănă, în marginea pădurii. Mă năpădi mireasma verdeţii tinere, a ierburilor, a buruienilor. Primăvara au mireasmă şi crengile, şi vlăstarii tineri, ce cresc subt bolta înaltă a arborilor bătrâni. Prin coaja subţire a tinereţii pătrunde fiinţa întreagă a lor, ca la copii. Şi într-un fel miroase carpinul, în altul fagul, stejarul, jugastrul, arţarul. Fiecare cu mireasma lui. Varietatea vieţii e fără de margini.

Cunoşteam bine, din anii copilăriei, aceste parfumuri aspre, tari, şi poate le simţeam mai mult cu amintirea deşteptată, decât prin simţul de acum, tărbăcit o viaţă întreagă de fumul buruienii, pe care n-o puteam urgisi, cu toate afuriseniile cu cari au îngrămădit-o doctorii.

Venisem din sat pe jos, eu şi Ilarie, şi simţindu-mă ostenit, m-am lăsat pe iarbă, într-o dungă. Ameţit şi de aerul nou, am adormit în grabă, şi nu m-am trezit decât târziu, când începură să crească umbrele. Auzii un chiot, al lui Ilarie.

„Pe mine mă caută”, mi-am zis şi m-am ridicat privind spre ocoale, dincătrău venise chiotul. Îl văzui pe Ilarie cu snopul de nuiele, lângă el, despicând, câte una, pentru cercurile lui. Era cu spatele la mine, şi, în vreme ce eu mă apropiam prin iarba moale şi deasă, el mai chiui o dată:

- U-hu-hu-hu!

Tresării, când i-am pus mâna pe spate.

- Da’ unde-ai fost, bădiţă Vasilie? Credeam că te-ai dus departe prin pădure.

- Am călătorit şi mai departe, Ilarie! M-a luat un pui de somn!

- Nu-i vorbă, uşor te ia de pe picioare aici, la marginea pădurii! Poftim cercuri! Nu le mai despic până acasă. Să rămână cu mâzga întreagă, până le voi folosi.

Mirosea snopul de nuiele, într-un cerc larg, în jurul lui Ilarie.

El şedea lângă ocolul vitelor, pe pajişte. Printre grădelele vechi se aprindeau uneori, roşu, raze de soare, se-mprăştiau, ţâşneau suliţi ascuţite şi ne săgetau în ochi.

Deodată, între nuiele, drept lângă noi, se aprinse o pată mai mare, roşie. O veveriţă ne privi mirată cu ochii ei de mărgele, mirosi în vânt, apoi dispăru, ca o flacără, prin gard.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …