Vasile Demetrius

Vasile Demetrius (1 octombrie 1878, Braşov - 15 martie 1942, Bucureşti) - poet, prozator şi traducător. Este fiul Elisabetei şi al lui Dumitru Ogea, sobar.

Demetrius a început şcoala la Bucureşti, unde a fost înmatriculat cu numele de familie Dumitrescu. Starea materială precară a părinţilor l-a împiedicat să urmeze mai mult de patru clase primare şi l-a silit să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o ţesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învăţător suplinitor, administrator de moşie, funcţionar la Ministerul Domeniilor. Căsătorit cu Antigona Rabinovici, a avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare.

A debutat cu versuri, în 1898, la „Adevărul”, semnând V. Demetrius, nume pe care îl va adopta de acum înainte. În acelaşi an, începe să publice şi în „Literatură şi artă română”. Cu versuri şi nuvele, va colabora şi la „Sămănătorul” ori la „Sburătorul”, dar mai ales la „Viaţa socială”, „Flacăra”, „România ilustrată”, „Universul literar”, „Adevărul literar şi artistic”, „Propilee literare” etc. Împreună cu Tudor Arghezi, scoate, în 1904, publicaţia „Linia dreaptă”, iar din 1923 conduce colecţia „Biblioteca pentru toţi”.

Versurile lui Demetrius au fost strânse într-un prim volum în 1901. Au urmat Trepte rupte (1906), Sonete (1914), Canarul mizantropului (1916), Fecioarele (1925) şi Cocorii (1942). Dacă în volumul de debut poeziile vădesc stângăcie a construcţiei, cu al doilea se observă renunţarea la clişeul romanţios şi încercarea de aflare a unui drum propriu. În peisajul începutului de secol, poetul se remarcă prin delicateţea sentimentului şi prin discreţia afirmării lui. În genere, iubirea a fost aceea care l-a călăuzit.

Faptul se vădeşte mai ales în volumul Sonete, unde sunt incluse versuri rafinate, cu tentă simbolistă, care îmbină meditaţia cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei şi al rimei, posedând, totodată, şi arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanţial la impunerea sonetului în literatura noastră.

Demetrius a fost şi un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor şi alte nuvele (1913). Cântăreaţa (1916) este o carte care a obţinut un premiu academic. Şcoala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtăşită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922) şi Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele.

Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observaţie şi cu abilitatea construcţiei epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiţie naturalistă, „felii de viaţă” din lumea celor defavorizaţi ori aflaţi mereu în inferioritate. Rareori se vizează alte sfere sociale, întrucât scriitorul nu se îndepărtează de acele medii pe care le cunoştea nemijlocit. El reuşeşte să surprindă, de regulă, automatismele şi să creeze o galerie de personaje credibile. La aceasta contribuie şi comprehensiunea pe care o arată faţă de personajele al căror destin nefericit îl cunoaşte dinainte şi a căror zbatere o urmăreşte cu o simpatie ce nu coboară niciodată în lacrimogen. Prin nuvelele sale, a adus un spor de calitate prozei realiste din primele două decenii ale secolului al XX-lea.

Demetrius a fost şi un harnic romancier. Tinereţea Casandrei (1913), Păcatul rabinului (1920), Oraşul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieţi zdrobite (1926) şi Monahul Damian (1928) încearcă să realizeze o frescă de tip realist a societăţii. Mediile sunt diverse şi variate, de la politicieni şi industriaşi, la funcţionari neînsemnaţi şi femei decăzute. Observaţiile sunt ale unui cunoscător avizat, deşi înlănţuirea lor ia adesea turnură partizană.

Scriitorul nu este însă un pamfletar. Construcţiile urmăresc logica epicului, chiar dacă aproape mereu finalul are o întindere disproporţionată faţă de rest. Înlănţuirea scenelor, succesiunea dialogurilor, aprecierile asupra personajelor, monologurile interioare constituie reuşite ale romanelor sale. Le subminează însă lipsa de perspectivă şi insistenţa asupra unor sensuri care nu totdeauna fortifică ansamblul. Cititorul timpului avea totuşi, în aceste romane, prilejul unor lecturi de calitate. Demetrius a făcut numeroase, şi corecte, traduceri din Honore de Balzac, Charles Dickens, Vicente Blasco Ibanez, Dmitri Merejkovski, William Shakespeare, Stendhal etc.

Opera literară

  • Versuri, Buzău, 1901;
  • Trepte rupte, Bucureşti, 1906;
  • Tinereţea Casandrei, Bucureşti, 1913;
  • Puterea farmecelor şi alte nuvele, Bucureşti, 1913;
  • Sonete, Bucureşti, 1914;
  • Canarul mizantropului, Bucureşti, 1916;
  • Cântăreaţa, Bucureşti, 1916;
  • Şcoala profesională „Arhiereul Gherasim”, Bucureşti, 1916;
  • Motanul ucigaş, Bucureşti, 1918;
  • Dragoste neîmpărtăşită, Bucureşti, 1919;
  • Păcatul rabinului, Bucureşti, 1920;
  • Oraşul bucuriei, Bucureşti, 1920;
  • Strigoiul, Bucureşti, 1920;
  • Domnul colonel, Bucureşti, 1920;
  • Matei Dumbărău, Bucureşti, 1921;
  • Paradisul ruşinos, Bucureşti, 1921;
  • Domnul deputat, Bucureşti, 1921;
  • Pentru părerea lumii, Bucureşti, 1921;
  • Vagabondul, Bucureşti, 1922;
  • Unchiul Năstase şi nepotul său Petre Nicodim, Bucureşti, 1923;
  • Nuvele alese, Arad, 1925;
  • Fecioarele, Bucureşti, 1925;
  • Norocul cucoanei Frosa, Bucureşti, 1926;
  • Vieţi zdrobite, Bucureşti, 1926;
  • Monahul Damian, Bucureşti, 1928; ediţie îngrijită şi prefaţă de Corneliu Popescu, Bucureşti, 1991;
  • Cocorii, Bucureşti, 1942;
  • Versuri alese, Bucureşti, 1943;
  • Nuvele, prefaţă de I. Manole, Bucureşti, 1952;
  • Scrieri alese, îngrijită şi prefaţă de Margareta Feraru, I-II, Bucureşti, 1967;
  • Poezii, ediţie îngrijită şi prefaţă de Emil Manu, Bucureşti, 1984.

Traduceri

  • Paul Bourget, Contesa de Candale. Simona, Bucureşti, 1886;
  • Honore de Balzac, Liturghia ateului, Bucureşti, 1911; Neamul Marana, Bucureşti, 1916; Jupân Cornelius, Bucureşti, 1943;
  • Vicente Blasco Ibanez, În pădurea de portocali, Bucureşti, 1913; Coliba blestemată, Bucureşti, 1918; Floare de mai, Bucureşti, 1919; Flămânzii. La Horda, Bucureşti, 1923; O tragedie de pomină, Bucureşti, 1930; Don Rafael, Bucureşti, 1937;
  • William Shakespeare, Hamlet, Bucureşti, 1913; Macbeth, Bucureşti, 1936;
  • Guy de Maupassant, Floria, Bucureşti, 1914; Răzbunarea, Bucureşti, 1916;
  • Dmitri Merejkovski, Moartea zeilor, Bucureşti, 1916; Leonardo da Vinci, Bucureşti, 1920; Învierea zeilor, Bucureşti, 1921; Gioconda, Bucureşti, 1921; Petru cel Mare, Bucureşti, 1923;
  • Stendhal, Schitul din Parma, I-II, Bucureşti, 1922-1923;
  • W.A. Hoffmann, O mireasă la loterie, Bucureşti, 1926;
  • Charles Dickens, David Copperfeld, I-III, Bucureşti, 1928;
  • W. Somerset Maugham, Din Oceanul Pacific, Bucureşti, 1930;
  • J.H. Fabre, Minunile instinctului la gângănii. Păianjenul. Lăcusta verde, Bucureşti, 1931;
  • Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, Bucureşti, 1941 (în colaborare cu Lucia Demetrius); Un erou modern, Bucureşti, 1946; Dragoste şi destin, Bucureşti, 1993;
  • Hippolyte Taine, Despre Balzac şi despre Stendhal, Bucureşti; Pictura Renaşterii în Italia, Bucureşti; Pictura în Ţările de Jos, Bucureşti; Sculptura în Grecia, Bucureşti.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …