Vasile Cristian

Vasile Cristian (1 martie 1912, Târgu Frumos, judeţul Iaşi - 23 ianuarie 1998, Paris) - poet, traducător şi publicist. Este fiul lui Betty (născută Mendelovici) şi al lui Hanina Werner, ceasornicar şi frate mai mic al poetului Mihail Dan. Cristian se numea la naştere Leopold Werner, iar mai târziu va adopta pseudonimul literar ca nume oficial. A absolvit liceul la Turnu Severin. Se va fi înscris apoi la una dintre facultăţile Universităţii din Bucureşti sau, mai probabil, la Conservator, căci mai târziu va arăta o bogată cultură muzicală.

În orice caz, în 1929, după ce debutează cu versuri în „Adam”, colaborează şi la „Haşmonaea”, revista studenţilor sionişti. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, Cristian se grăbeşte să-şi tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) şi se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri şi notiţe iscălite Leo-Albert Werner şi V. Cristian.

Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparniţa literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” etc. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” şi „Dimineaţa”, semnând articole pe teme culturale, interviuri şi numeroase cronici muzicale.

În acest timp anunţa noi volume - placheta de versuri Tristan şi Isolda şi romanul-reportaj Viaţa şantierelor. Constructorii, din care citeşte la Sburătorul şi publică în periodice. De sub tipar însă îi vor ieşi doar două traduceri, din proza lui E.T.A. Hoffmann şi a lui R.L. Stevenson, precum şi lucrarea Paladinul păcii. Viaţa şi doctrina Papei Pius XI (1939), ce marchează şi convertirea la catolicism.

După august 1944 îşi reia mai intens activitatea, colaborând asiduu pe teme culturale şi îndeosebi muzicale, dar şi cu versuri originale şi traduse, la „Democraţia”, „The Bucharest Herald”, „Ultima oră”, „Apărarea”, „Buletinul apărării patriotice”, „Revista Fun­daţiilor Regale”, „Orizont”, „Mondial Magazin”, „Victoria”, „Contemporanul” etc.

Mai tipăreşte traducerile incluse în volumul Din lirica libertăţii şi biografia George Washington de W. Wilson. Cum face parte, începând cu 1954, din „lectoratul literar-muzical” al Filarmonicii Române, dă tiparului două traduceri - biografiile Mihail lvanovici Glinka de V.V. Stasov şi Chopin de Franz Liszt -, precum şi lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) şi, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole şi cronici muzicale în periodice de specialitate, în 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris.

Prezumţiozitatea tânărului Cristian, care afişa atitudini de rege exilat chiar şi în faţa lui E. Lovinescu, era prea puţin justificată, încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificaţie şi un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscenţele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri.

Ulterior, deşi polemizează violent cu avangardiştii de la „unu”, reproşându-le falsul modernism şi lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuşi când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veşminte medievale (Tristan şi Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viaţa şantierelor. Constructorii). Vocaţia, câtă a fost iniţial, cedează constrân­gerilor şi noua încercare lirică din anii 1945-1947 eşuează în cântece despre partizanii greci şi o „baladă despre Gheorghe Dimitrov şi mama sa Parascheva”.

Superioară se arată publi­cistica pe teme culturale a lui Cristian, slujită de inteligenţă nativă, de aplomb şi de lecturi întinse. Lipsa de perseverenţă, poate şi împrejurările nefavorabile au împiedicat accederea în primele rânduri, dar contribuţia muzicologului, în a doua parte a vieţii, mai ales în condiţiile „culturalizării” proletcultiste, e mai mult decât meritorie.

Opera literară

  • Efluvii, Bucureşti, 1931;
  • Paladinul păcii. Viata şi doctrina Papei Pius XI, prefaţă de Andrea Cassulo, Bucureşti, 1939;
  • Wolfgang Amadeus Mozart, Bucureşti, 1956;
  • M.P. Mussorgski. La 75 de ani de la moartea compozitorului, Bucureşti, 1956;
  • Ghid de concert (în colaborare cu Eugen Pricope şi Constantin Spiru), Bucureşti, 1961.

Traduceri

  • Robert Louis Stevenson, Bestia, Bucureşti;
  • E.T.A. Hoffmann, Alte povestiri fantastice, Bucureşti;
  • W. Wilson, George Washington, Bucureşti, 1945;
  • Louis Aragon, Jean Cassou, Paul Eluard, Benjamin Fondane, Eugene Guillevic, Jean Laporte, Henry Michaux, Leon Moussinac, Tristan Tzara, în Din lirica libertăţii, Bucureşti, 1946;
  • V.V. Stasov, Mihail lvanovici Glinka, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu S. Recevski);
  • Franz Liszt, Chopin, Bucureşti, 1958.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …