Vasile Bardan

Vasile Bardan (28 februarie 1947, Valea Seacă, judeţul Bacău) - poet, eseist şi critic literar. Este fiul Victoriei (născută Chiorcea) şi al lui Nicolae Bardan, ţărani. După absolvirea Liceului „George Bacovia” din Bacău (1965), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care o termină în 1978.

Între aceşti ani, a fost angajat la mina de cupru Bălan din judeţul Harghita, apoi la întreprinderea de Prefabricate din Beton (Bucureşti), a fost profesor de limba română şi franceză în mai multe sate din judeţul Bacău şi a absolvit Institutul Pedagogic al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1973, cursuri fără frecvenţă). Este apoi bibliotecar la Clubul ICTB (Apaca) din Bucureşti.

Debutează cu poezie în revista „Ateneu” (1967), fiind încurajat de Ioanid Romanescu. Colaborează cu versuri, eseuri şi recenzii la „Ateneu”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Caiete critice”, „Cuvântul românesc” (Canada) şi „Sinteze”. Participă la mai multe cenacluri literare şi înfiinţează el însuşi unul, în cadrul Clubului ICTB. Debutul editorial are loc în 1989, cu volumul Gravitaţia tăcerii, prefaţat de Ioanid Romanescu.

O mare încredere în forţa Cuvântului (obligatoriu, cu majusculă) caracterizează versurile lui Bardan, fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroşate prin aderenţa la realitatea exterioară postrevoluţionară. Pe de o parte, aspiraţie spre cerul înalt şi pur al Poeziei (cu sfidarea forţei gravitaţionale), pe de alta, revărsare în spaţiul devenit extensibil al poemelor, din necesităţi de documentare socială şi pamflet moral.

Bun versificator, autorul caută şi găseşte în numeroase rânduri rezolvări prozodice ingenioase (mai ales în volumul Poezia şi foamea, 1997). Semnificativă rămâne însă pendularea între registre lirice atât de diferite, cu rezultate notabile deopotrivă în discursul „înalt”, abstract şi în cel de violentă culoare realistă. Textele de critică literară şi un studiu despre Ioanid Romanescu (1997) sunt scrise cu aceeaşi vână polemică şi cu o bună informare pregătitoare.

Opera literară

  • Gravitaţia tăcerii, prefaţă de Ioanid Romanescu, Bucureşti, 1989;
  • Noaptea gravitaţiei, prefaţă de Mircea Ciobanu, Bucureşti, 1994;
  • Gravitonia, postfaţă de Constantin Sorescu, Bucureşti, 1995;
  • Poezia şi foamea, Bucureşti, 1997;
  • Ioanid Romanescu în apărarea poeziei, prefaţă de Constantin Crişan, Iaşi, 1997;
  • Poezia după Auschwitz, Bucureşti, 1998;
  • Omul probabil, prefaţă de Daniel Cristea-Enache, Bucureşti, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …