Vară, de Lucian Blaga (comentarii literare, rezumate literare)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară pastel

Lucian Blaga, poet ardelean, s-a născut în satul Lancrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume „sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de 4 ani, fiind „mut ca o lebădă”.

Poate de aceea Lucian Blaga este un poet interiorizat, cu sufletul plin de satul românesc, de munţii şi câmpiile spaţiului mioritic, care constituie simbolul veşniciei neamului nostru: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat”.

Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil şi motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere.

Pastelul Vară, de Lucian Blaga, face parte din al doilea volum de poezii - Paşii profetului (1921) - în care Blaga ilustrează o posibilă fericire a omului în spaţiul rustic, natura fiind o permanentă sursă de încântare şi bucurie interioară.

Poezia Vară nu este un pastel prin care să fie descris un peisaj din natură, în genul celor create de Alecsandri sau Coşbuc. Pentru Lucian Blaga natura înconjurătoare este numai un punct de plecare pentru meditaţie, pentru cugetare.

Titlul

Titlul semnifică anotimpul descris în această poezie, exprimat prin substantivul nearticulat „vară”, care sugerează un spaţiu nelimitat şi un timp încremenit în arşiţa dogoritoare.

Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic

Poezia Vară este scrisă în vers liber, într-o prozodie modernă, cu strofe inegale ca număr de versuri.

Lucian Blaga

Deşi poetul nu compune un tablou al naturii, poezia Vară are câteva elemente de pastel, îmbinând imaginile vizuale cu cele auditive şi apelând la figuri de stil, mai ales la personificări.

Cuvântul-cheie al poeziei este „dogoare”, care formează singur un vers şi care este marcat prim. izolare, constituindu-se într-o strofă. „Dogoare” este principala caracteristică a anotimpului static, torid, sugerând şi starea spirituală a eului liric, arşiţa din sufletul său.

Spaţiul terestru

Spaţiul terestru evocat este caracteristic satului şi ilustrează totodată munca ţăranilor. Substantivele: „pământul”, „lan de grâu”, „grăunţele”, „flori de mac” denumesc elementele concrete ale spaţiului terestru, care este nemărginit, deoarece se-ntinde până „la orizont”.

Imensitatea spaţiului este sugerată şi de versul „Pământu-ntreg e numai lan de grâu”, care exprimă, totodată, admiraţia eului liric pentru strădania şi hărnicia oamenilor. Versurile: „În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele / ca nişte prunci ce sug” evidenţiază armonizarea cerului cu pământul, realizată printr-o comparaţie personificatoare, implicând omul, care simte o beatitudine, o fericire a împlinirii depline.

Cuvântul-cheie, „dogoare”, nearticulat pentru a accentua mai expresiv intensitatea căldurii, precum şi detaliile despre ivirea „la orizont”, în depărtarea cea mai întinsă pe care o poate cuprinde privirea, a unor „fulgere fără glas” ce „zvâcnesc” ritmic sugerează tabloul static şi fierbinte al zilelor de vară.

Imaginile vizuale

Imaginile vizuale, exprimate printr-o comparaţie având rol metaforic, se completează cu imagini motorii realizate prin verbe care au sens de mişcare bruscă şi surprinzătoare: „... fulgere fără glas / zvâcnesc din când în când / ca. nişte lungi picioare de păianjen - smulse / din trupul care le purta”.

Timpul curge încet spre veşnicie, fiind definit printr-o personificare: „Iar timpul îşi întinde leneş clipele / şi aţipeşte între flori de mac”.

Imaginile auditive

Imaginile auditive sunt ilustrate de „cântec de lăcuste” şi de târâitul greierilor: „La ureche-i târâie un greier”, ce se constituie într-o muzică ancestrală, cosmică. Lăcustele şi greierii cântă pământului întreg şi timpului oprit în somn din curgerea lui, amplificând starea de meditaţie şi reflecţie a eului liric.

Poet profund original şi interiorizat, Lucian Blaga percepe natura adânc în sufletul său, care este plin de încântare şi beatitudine. Poezia Vară este, aşadar, un pastel spiritualizat, o descriere a cadrului naturii realizată cu stări şi sentimente, un peisaj stilizat.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …