Vânători de demult, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Vânători de demult, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Carpaţii”, nr. 5 din 15 mai 1935.

A apărut pentru prima oară în volum în Minunea în 1936.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Din însorita copilărie îmi vin adeseori în minte chipuri de oameni din sat, la care m-am uitat cu mirare mai mare ca la alţii sau despre care se vorbea mai mult la noi în casă şi-i cunoşteam şi eu.

Între aceştia, moş Gheorghiţă Ivan a lui Gheorghiţă era vecinul nostru de peste drum, pe care nu trecea ziua să nu-l văd cel puţin o dată şi anume spre seară, pe la ogina cea bună, când pornea cu puşca în spinare, către Dealul Mare. Purta păr lung ca toţi bătrânii de pe vremuri, sur acum şi aspru ca lâna de oaie seină. Îi ajungea până pe spate, până pe umeri. Obrajii veştezi erau plini de ţepile unei bărbi albe, care nu ştiai din ce mai răsare, căci faţa lui era numai piele întinsă pe os, brăzdată de pârâiaşe adânci şi încurcate. Mustaţa o purta retezată scurt deasupra buzelor vinete. Ochii lui de-un albastru spălăcit, ca şi când bătrâneţele le-ar fi luat culoarea, erau senini, liniştiţi şi buni. Mie îmi păreau totdeauna foarte prietenoşi şi acum, când mă gândesc la ei, cred că aveau o nevinovăţie de copil.

Moş Gheorghiţă Ivan I. Gheorghiţă pe vremuri a trebuit să fie un bărbat înalt, subţire ca bradul. Acum se purta adânc îngârbovit şi aduna cu uşurinţă gătejele uscate de prin curte, fără să se mai plece. Încăpea uşor şi pe portiţă, când ieşea cu puşca în spate. Nu ştiu de ce-mi părea atunci, ieşind pe portiţă, că seamănă mai mult cu un măgar, decât c-un om.

Câţiva ani, mi-aduc aminte că-l urma un copoi lung şi deşirat, cu blana roşcată ca de vulpe, roasă pe alocuri şi făcând pete cenuşii. Câinele mergea bleg în urma bătrânului, nu dădea din coadă, nu lătra şi numai când se apropia de hotar vedeam că apuca înaintea lui moş Gheorghiţă. Mi-era uşor să-l urmăresc de la portiţa noastră până acolo, fiindcă şedeam în capul satului; numai trei case erau în uliţa noastră care ne despărţeau de hotar şi de viile de pe coasta Frumoasei.

În curtea lui moş Gheorghiţă era adeseori larmă mare şi încăierare. El locuia în casa bătrânească pe care i-a lăsat-o feciorului său mai mare, Petru, care ajunsese cel mai înfricoşat beţiv al satului. Nu era zi să nu vină da la crâşmă pe două cărări. În casă, se lua la ceartă cu nevasta, o amărâtă de femeie, slabă, beteagă, urâţită de suferinţă şi care-şi ruga moartea în toată clipa. Ţâşnea în curte, să scape din mâinile nebunului, care se lua după ea şi o fugărea c-o despicătură în mână.

Moş Gheorghiţă, când era acasă, zăcărea mai mult prin grădină, sub un nuc, în vreme bună. Când auzea tărăboiul, se urnea în silă şi se strecura în curte. Nu ştiu cum, îmi părea cu astfel de prilejuri şi mai încovoiat, şi mai neputincios, şi semăna şi mai tare a măgar.

Nelegiuitul, când îl vedea, lăsa muierea, ieşea pe laviţa de la portiţă şi începea să suduie singur.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …