Vânătoarea vulpii, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Vânătoarea vulpii, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Din munţi şi din câmpii în 1957.

A apărut pentru prima oară în volum în Povestind copiilor în 1961.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Pădurarul Nicodim ştie multe întâmplări din viaţa animalelor sălbatice, dar nu le povesteşte bucuros. Trebuie să te rogi mult de el şi, mai ales, să ai la îndemână două lucruri: o sticluţă cu rachiu tare şi un pachet de tutun.

De felul lui e un om tăcut şi liniştit. Va avea acum peste şasezeci de ani; e înalt şi uscăţiv, cu mustaţa sură, groasă şi îmburzoiată, încât abia-i încape sub nas şi cu nişte sprâncene lungi şi ţepoase ca nişte spini. Iarna-vara nu se desparte de căciulă şi de flinta lui veche şi hârbuită, ferecată pe multe locuri cu sârmă groasă.

Ai crede că e un om ursuz, duşmănos, după înfăţişare, dacă nu i-ai vedea ochii buni, plini de pace şi dacă nu ai simţi cum se desprinde, din toată fiinţa lui, o linişte care îţi dă curaj să te apropii şi să intri în vorbă cu dumnealui.

E pădurar de când se ştie, căci şi tatăl său, Gheorghe, tot pădurar a fost. Nicodim la pădure a crescut, unde îşi avea şi casa.

Trăind tot prin singurătăţi, a intrat în el de copil liniştea pădurilor; s-a mulţumit să vorbească în gând cu copacii şi vieţuitoarele pădurii şi nu i-a fost urât niciodată singur.

Aşa că vorba o porneşte greu. Nu-i grabnic la poveşti vânătoreşti, ca alţi vânători, iar când istoriseşte ceva se fereşte, ca de foc, de minciună.

El zice că ar însemna să-ţi baţi joc de vieţuitoarele pădurii, dacă ai spune minciuni despre ele şi că lor nici nu le pare bine ca cineva, care le cunoaşte isprăvile, să vorbească despre ele, cum fac mulţi vânători care înfloresc adevărul cu destule minciuni, iar, uneori, ce spun sunt minciuni curate.

Nicodim spunea:

- Isprăvile vieţuitoarelor din codru sunt săvârşite în taină şi neştiute de oameni e bine să rămână, pentru că, uneori, oamenii folosesc cunoaşterea acestor isprăvi pentru a le putea vâna sau a le face altă supărare.

Astfel că, dacă ai norocul să-l poţi porni pe Nicodim la vorbă, poţi fi încredinţat că ce-ţi va povesti el, e adevărul curat.

Cunoscând din vorbele altora ce fel de om e pădurarul Nicodim, într-o zi, după ce am umblat hai-hui prin pădure şi n-am împuşcat nimic, l-am aşteptat la poalele pădurii, lângă casa lui, până ce s-a ivit din tufişuri.

L-am mai întâlnit eu şi până atunci de câteva ori, aşa că nu s-a mirat când m-a văzut. Venisem de puţină vreme doctor în satul de peste culme, de care se ţineau pădurile de aici şi, când aveam vreme, ieşeam cu puşca, mai mult pentru a mă desfăta de frumuseţile de sub soare, decât pentru a vâna.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …