Valentina Dima

Valentina Dima (28 august 1932, Geoagiu, judeţul Hunedoara) - prozatoare şi traducătoare. Este fiica Emiliei (născută Comloşan) şi a lui Ioan Cocişiu, funcţionari.

Dima a urmat cursurile elementare şi gimnaziale la şcoala „Principele Carol” din Sânnicolaul Mare (1938-1946) şi a absolvit Liceul Sanitar din Timişoara (1951). În intervalul 1951-1955 a fost studentă la Facultatea de Filosofie, secţia ziaristică a Universităţii din Bucureşti. Angajată redactor la ziarul timişorean „Drapelul roşu” (1955-1957 şi 1962-1972), la Studioul Teritorial de Radio Timişoara (1957-1962), funcţionează din 1972 la revista „Orizont”, până la pensionare (1980).

A debutat publicistic în 1952 în „Luptătorul bănăţean”, cu o cronică semnată Valentina Cocişiu. De-a lungul anilor a colaborat la „Scrisul bănăţean” (frecventând şi cenaclul tinerilor creatori grupaţi în jurul revistei), „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica”, „Reflex”, „Paralela 45” (supliment al ziarului „Renaşterea bănăţeană”), „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria), „Românul american” (Detroit, Statele Unite) etc.

Debutul editorial s-a produs în 1972, cu Anotimp de aur, carte de reportaje, care prin priza la real, dispoziţia pentru comunicare şi suflul poematic anunţau certe calităţi de prozator, în volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea foloseşte un ton discret, evită, de regulă, melodrama şi exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin şcoala reportajului, ea dovedeşte înzestrare, verism, dar şi un simţ dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni şi destine, provoacă monologul confesiv şi câştigă în autenticitate prin gesturi şi replici.

Şi în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianţă colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian şi se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă.

Saltul în evoluţia scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecţiei analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, îşi oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniş de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii.

Întâlnirea cu Sorin, acel aşteptat „om bun”, va fi - după sfâşierea iluziilor - o căsătorie în absenţă. Rătăcitor, dezorientat, cu porniri narcisiste, vânând himere, incapabil de a se fixa, soţul este „un suflet sărac”. Căminul va fi bântuit de seisme, dar sacrificiul matern - ordonând lumea - o face pe Sabina să-şi dezvăluie puteri nesecate. Accesibil, secvenţial, poematic, construit în trepte, fără procedee compoziţionale sofisticate şi respectând, cu mici ocoluri, cronologia vârstelor eroinei, romanul, scris în două registre lingvistice, însoţit şi de un glosar, se vrea o pledoarie pentru păstrarea frumuseţii sufletului, mereu expus agresiunilor.

Dima a vădit interes şi pentru literatura destinată celor mici. Piesa Tică şi Mică în excursie (1961), scrisă în colaborare cu Simion Dima, soţul său, s-a jucat câteva stagiuni pe scena Teatrului de Păpuşi din Timişoara. În 1976 îi apare placheta cu versuri pentru copii Casa florilor, un agreabil şi instructiv „jurnal de vacanţă”. A tradus, alături de Erwin Lesll, din opera lui Adam Muller-Guttenbrunn.

Opera literară

  • Anotimp de aur, prefaţă de Anghel Dumbrăveanu, Timişoara, 1972;
  • Stânca tarpeiană, Bucureşti, 1975;
  • Casa florilor, cu ilustraţii de Albin Stănescu, Timişoara, 1976;
  • În căutarea Penelopei, Bucureşti, 1978;
  • Darul de nuntă, Bucureşti, 1986.

Traduceri

  • Adam Muller-Guttenbrunn, Micul şvab, prefaţă de Nicolus Berwanger, Timişoara, 1978 (în colaborare cu Erwin Lesll).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …