Urmările unui anunţ, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Urmările unui anunţ, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 632 din 15 ianuarie 1933.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Ion Faur, directorul unei întreprinderi care ieşise până acum biruitoare, om trecut de 50 de ani, cu o chelie lucitoare, căptuşit cu grăsimi, cu ochelarii călăriţi pe-un nas robust, desfăcea cu înfrigurare poşta în biroul său. De un ceas sublinia cu creionul roşu, făcea note pe margini, în capul adresei. Ţigara de foi i se stinsese.

Uşa se deschise încet şi servitorul se opri în prag, mut, privind fix la chelia stăpânului, ca şi cum de la ea ar fi putut afla dacă poate vorbi. Examinarea cheliei îl făcu să conchidă că e mai bine să se retragă. Ieşi mut, închizând uşa, fără niciun zgomot.

Peste o jumătate de ceas întră iarăşi şi iarăşi examina chelia stăpânului. De astă dată înţelese că poate vorbi.

- Domnule director, aşteaptă lume! zise el cu un glas plângător.

- Ce lume? Ştii că azi nu e zi de primire.

- E vorba de anunţul acela. Azi e termenul. În anunţ se spunea să se înfăţişeze azi la zece, la biroul dumneavoastră.

- Da. Adevărat. Am şi uitat. Să mai aştepte. Îi voi primi îndată. Sunt mulţi?

Omul se scarpină după ureche.

- Vro douăzeci pân-acum.

- Ce spui?! Da’ se poate una ca asta?!

Şi directorul se sculă greoi de pe scaun, privind nemulţumit la slugă.

- Nu eu i-am adunat, domnule director. Năcazul lor i-a adus. Au cetit anunţul dat de dumneavoastră. Sunt oameni de toate vârstele, bărbaţi şi femei, şi fete.

Directorul făcu un semn cu mâna, că pot întră.

- Toţi deodată, domnule director? Nu vor încăpea.

- Ei, toţi! Trebuie să vorbesc cu fiecare. Da’ cine dracu a adunat atâţia?!

- Poate vor mai fi venit şi alţii de când am întrat eu. De azi-dimineaţă sosesc mereu.

Ion Faur era om bun la inimă, milos mai ales, cum sunt de obicei oamenii graşi. Isprăvise cu poşta şi se simţi liniştit. Va termina repede. Cu experienţa pe care-o are va recunoaşte dintr-o ochire omul de care avea nevoie.

Intră un bărbat înalt, uscat, între două vârste, îmbrăcat curat. Se închină de la uşă şi se opri respectuos.

- Am venit, domnule director...

- Da, ştiu. Vă rog, hârtiile dumneavoastră. Luaţi loc. Străinul urmărea cu ochi tulburi expresia feţei directorului, când îi citea hârtiile.

- Da, ai studii frumoase. Numa că eu am anunţat că am nevoie de un om care se pricepe la contabilitate. Dumneata eşti profesor.

- Am fost, domnule director.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …