crispedia.ro Enciclopedie universală
Uncropul, de Vasile Alecsandri, este un cântec de a doua zi după nuntă.
Uncropul
Vine cioful de la baltă
Cu plătica-mbăirată,
Cu suducul în pohod
Şi carasul în năvod.
„Ce caţi, ciofule, la noi?
Ce-ai venit ca un strigoi?
Du-te, du-te la pădure,
Să nu peri de vro secure,
Du-te, du-te-n mărăcine,
Să nu păţi vre o ruşine.
Că la noi sunt cununii,
Şi la noi sunt veselii.
Noi giucăm şi tropăim,
Pământul să-l netezim,
Bem, cântăm şi veselim
Şi din gură chiuim,
Şi sărim în hop şi-n trop,
Că e ziua de uncrop.”
Vai! sărmanul de strigoi!
Cioful zace pe gunoi.
Nime nu cată la el
Că-i străin şi singurel.
Preoteasa mai miloasă
Ia pe ciot, îl duce-n casă
Şi-l pune pe colţ de vatră,
Iar cânii la dânsul latră.
Popa vine mănios,
De pe vatră mi-l dă gios,
Preoteasa mai duioasă
Pofteşte pe ciof la masă.
Popa-i dus, ciofu-i în casă,
Ciofu-n sân la preoteasă!