Un om exact, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Un om exact, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 626 din 4 decembrie 1932.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965.

Ion Agârbiceanu

Fragment

- Înţălegerea e făcută. Dumneata îmi dai lucrarea gata, până la 20 ale lunii, şi-ţi ai suma. Ai optsprezece zile de lucru. Din nemţeşte traduci uşor?

- Mă joc!

- Ei bine, asta însămnează că iei banii pe nimica. Dar să bagi de samă că în text sunt subtilităţi.

- Puteţi fi sigur! Sunt un om încercat!

- Înainte de toate să fii gata la termen. Eu sunt foarte exact. Dacă până la 20 nu-mi aduci traducerea, ai lucrat în zadar.

- Răspund. Dar, v-aş ruga, un mic acont...

- A, nu, asta nu! Eu plătesc la termen, integral. Niculae Creţu, ieşind cu manuscrisul nemţesc în geantă, se simţi puţin abătut. Nădăjduise într-un avans. Dar repede îşi întări inima. În contul celor zece mii, de la o firmă aşa de mare, va avea credit la brutar, la măcelar, la frizer, peste tot. Va fi de-ajuns să arate angajamentul scris.

Şi se puse pe lucru. Erau peste o sută de pagini bătute la maşină. Un proiect de nouă organizare a unei uzini, făcut de un inginer neamţ.

Cu introducerea şi expunerea de motive merse uşor. Dar de la pagina a zecea începu să ploaie cu termeni tehnici. Se oprea la mijlocul frazei şi căuta cu înfrigurare în dicţionar. Avea unul vechi şi multe cuvinte nu le afla. Încercă să le deducă sensul din context, dar rareori reuşea. Fu nevoit să împrumute de la un librar cunoscut cel mai nou dicţionar. Dar ce muncă! Lucra numai în cămaşă, deşi afară era toamnă târzie şi în casă nu avea foc. Îl treceau năduşelile şi slăbea, din zi în zi, ca şi când ar fi tras la jug. Făcu exces de tutun şi nu-l mai părăsea durerea de cap.

„Trebuia să mă fi uitat mai întâi la text, să văd ce cuprind blăstămatele astea de pagini. Ori nu m-aş fi angajat, ori ceream un onorar dublu!” Gândul acesta-i trecea mereu prin cap, repede alungat de altul: „Cum să nu fi primit, când nu mai aveam credit de-un leu? Şi cine ştie câtă vreme aş fi rămas fără de lucru? Ba aş fi primit şi cu preţul jumătate!”

Cu două zile înainte de termen, isprăvi traducerea. Nu-ncerca nicio satisfacţie. Se sculă de la maşina de scris înjurând. Era vlăguit şi în suflet i se grămădise o ură grea împotriva tuturor inginerilor din lume.

Se îmbrăcă în fugă, dădu cu un pieptene ştirb prin părul încâlcit şi ieşi cu manuscrisul în geantă. Îl ardea şi lipsa paralelor - mâncase trei sferturi din ce avea încasat -, dar voia să scape şi de traducere. Într-o furie ar fi putut s-o arunce. Avea asemenea accese.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …