Un act fundamental: Scrisoarea lui Tudor Vladimirescu către vornicul Constantin Samurcaş din 28 februarie 1821

Un document edificator pentru disensiunile dintre căpetenia pandurilor şi eterişti, şi pentru uneltirile unora dintre aceştia din urmă, este scrisoarea de învinuire trimisă de Tudor Vladimirescu lui Constantin Samurcaş, la 28 februarie 1821, păstrată în original (publicată pentru prima dată de P. Samarian şi de Nicolae Iorga, în 1933).

Din ea aflăm că Hagi Prodan, de îndată ce a venit în tabăra pandurilor („cu cuvânt că au fugit de la dumneavoastră”) a încercat să corupă prin mituire o parte din oştirea răsculaţilor, ca s-o pună sub ascultarea sa şi (deducem) în serviciul Eteriei: „... S-au apucat de au împărţit noaptea, întru ascuns, la 270 de sârbi, care sunt cu mine, bani... cu cuvânt ca să-i tragă de la mine şi să-i aducă la dumneavoastră”. Asupra lui Hagi Prodan s-a găsit şi o scrisoare, primită de la Pini, care-l îndemna la suprimarea conducătorului Adunării norodului, „făgăduindu-i că, pentru uciderea mea - spune Tudor - de la amândouă prea puternicele împărăţii va fi mângâiat cu multe mili”.

Constantin Samurcaş este acuzat că s-a asociat cu Pini în această tentativă de asasinat. Mânia lui Tudor e provocată mai cu seamă de duplicitatea boierului fanariot, care a pus la cale „vicleşugul cel sângeros”: „Dumneata, cel ce totdeauna îmi ziceai că la sânge nu te amesteci,... acum umbli ca să pierzi o ţară întreagă pentru hatârul jăfuitorilor”... „Ah! boierule, boierule! Ce netemere de Dumnezău! Pe de o parte m-ai încredinţat prin jurământ ca să viu la Craiova, şi pe de altă parte, împotrivă ai făcut dumneata, de ai trimis pe Hagiu ca să mă omoare. Apoi, de acum înainte, cine din lumea aceasta va mai crede pe dumneavoastră, pe nişte oameni care nu aveţi lucru de nimic a pierde o ţară întreagă şi mai vârtos pe un norod nevinovat şi care v-au hrănit şi vă hrăneşte? Ci drept este Dumnezău şi drept va judeca!”

De la condamnarea lui Pini şi Samurcaş, Tudor trece la atacarea regimului fanariot, lăsând să se vadă, şi în acest text, rostul ridicării norodului, „dintr-al căruia sânge o sută de ani sunt de când să hrăneşte tot neamul boieresc-fanarioţăsc”. În accente spontane de pamflet, el se adresează „tiranilor boieri”, cu „mâinile... sângerate”, făcându-i răspunzători pentru chemarea turcilor în ţară: „...şi pentru aducerea turcilor... tot dumneavoastră va să daţi răspuns! Fiindcă norodul nici un fel de împotrivire cătră prea puternica împărăţie n-au arătat nici nu arată”. Observăm că şi acest document - de valoare excepţională - infirmă teoria încadrării în Eterie a revoluţiei din Ţara Românească. În interpretarea lui Andrei Oţetea, înţelesul acestei scrisori este însă cu totul altul: afirmaţiile ei directe ar fi neverosimile; conţinutul ei, cu toată precizia amănuntelor şi francheţea expresiei, ar fi fost imaginat de Tudor, în scopul de a masca bunele relaţii de colaborare dintre el şi fruntaşii eterişti Samurcaş şi Pini.

Spusele scrisorii din 28 februarie capătă în monografia lui Andrei Oţetea următoarea explicaţie: În preajma începerii răscoalei, A. Pini şi C. Samurcaş au patronat consfătuirile eteriştilor de la Bucureşti şi au fost îndrumătorii acţiunii lui Tudor. De aceea, nu putem crede că vornicul C. Samurcaş, trimis de divan în Oltenia să potolească răzvrătirea, şi-a luat în serios această misiune. Mai degrabă, el a mers în Oltenia ca să întărească poziţia răsculaţilor, dându-le bani şi trupe, şi nicidecum ca să lupte cu ei. Samurcaş, fiind eterist, în loc să-l combată pe Tudor, l-a ajutat, trimiţându-i prin Hagi Prodan, ca din partea Eteriei, banii destinaţi de divan înăbuşirii răscoalei. Iar „povestea cu omorul” din scrisoarea de la 28 februarie e o farsă. Tudor a trimis această scrisoare boierului grec numai pentru a-i oferi un mijloc de justificare a întrebuinţării banilor daţi de divan.

Misiunea lui Samurcaş în Oltenia - se arată - n-a fost decât o manevră a Eteriei, înlesnită de Pini, în scopul ca „să pună la dispoziţia lui Tudor o sumă mai mare de bani scoşi chiar din vistieria statului”. „Banii pe care Samurcaş îi primise de la divan fură în cea mai mare parte trimişi prin Hagi Prodan lui Tudor şi pentru a justifica întrebuinţarea lor s-a inventat povestea asasinării lui Tudor prin Hagi Prodan... Scrisoarea lui Tudor n-avea decât rostul de a confirma versiunea lui Samurcaş”. Această interpretare - conchide Andrei Oţetea - este „singura conciliabilă cu tot ceea ce ştim până acum despre rolul lui Samurcaş şi Hagi Prodan în mişcarea revoluţionară eteristă”. Pentru a putea socoti spusele lui Tudor despre Pini, Samurcaş şi Hagi Prodan o simplă ticluire, trebuie dovedit că afirmaţiile din scrisoare nu se împacă deloc cu dezvăluirile altor acte privitoare la rolul avut de cei trei eterişti în evenimentele anului 1821. Să cercetăm dacă ansamblul documentelor justifică ideea de a afla semnificaţia adevărată a acestei scrisori prin inversarea sensului ei direct.

Reţinem o particularitate a teoriei lui Andrei Oţetea asupra mişcării pandurilor: în interpretarea unor acte fundamentale ale revoluţiei, istoricul porneşte de la premisa că înţelesul lor adevărat nu este cel exprimat direct, ci altul, ele născându-se dintr-o tactică a disimulării şi reprezentând paravanul adevăratei realităţi. Astfel, proclamaţiile ar ascunde, din motive de oportunitate politică, ţelul primordial al mişcării: Comandantul pandurilor a acţionat în cadrul Eteriei, afişând însă, în proclamaţii, obiective diferite de ale lui Ipsilanti; el a ridicat steagul luptei cu turcii, alături de boieri şi de revoluţionarii greci, pretinzând însă, din diplomaţie, că se războieşte cu boierii şi cu fanarioţii. Tot astfel, scrisoarea din 28 februarie n-ar fi mărturia unui conflict între Tudor şi căpeteniile eteriste, Pini şi Samurcaş, ci o dovadă că s-a încercat mascarea ajutorului primit de comandantul oastei pandurilor din partea eteriştilor.

Check Also

Întâlnirea lui Tudor Vladimirescu cu Alexandru Ipsilanti. Împotrivirea lui Tudor la ocupaţia eteristă

Ce spun izvoarele narative despre întâlnirea dintre conducătorii celor două mişcări, întâmplată la sfârşitul lui …

Opoziţia lui Tudor Vladimirescu faţă de Eterie înainte de intrarea Adunării norodului în Bucureşti

Comandantul pandurilor a plecat din Bucureşti spre Oltenia (18 ianuarie), însoţit de o ceată de …

Lichidarea mişcării revoluţionare din 1821. Moldova şi Ţara Românească între 1821-1828

Ocupaţia turcească în Principate Oştirile turceşti care au intrat în Moldova şi Ţara Românească la …

Poziţia lui Constantin Samurcaş în timpul Revoluţiei din 1821

Omul de încredere al lui Alexandru Pini era vornicul Constantin Samurcaş. Ilie Fotino îl numeşte …

Tudor Vladimirescu şi bimbaşa Sava

Documentele cer corectarea afirmaţiei făcute de C.D. Aricescu şi întărite de Andrei Oţetea, potrivit căreia: …