crispedia.ro Enciclopedie universală
Poezia Umbrei lui Nicu Ghica, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în ajunul publicării ei, fiind legată de un eveniment neaşteptat ca sinuciderea lui N. Ghica, membru al cercului de prieteni din jurul scriitorului.
A fost publicată pentru prima oară în revista „Zimbrul” nr. 59 din 24 ianuarie 1852, sub titlul Lui Nicu Ghica..., apoi reprodusă în ediţia 1853, ediţia 1863, ediţia 1875, vol. I.
Umbrei lui Nicu Ghica
Tu ce-ai fost în lume atât de iubit!
Inimă de înger! suflet amărât!
Mare au fost taina durerilor tale,
De-ai lăsat în lacrimi, de-ai lăsat în jale
Patrie, soţie, rude şi copii,
Ce te plâng pe malul tristei vecinicii!
Dar cât de grozavă, cât de nepătrunsă
Au fost acea taină în sânu-ţi ascunsă!
Astfel tu în suflet erai simţitor
Şi l-a altor patimi dulce-ndurător,
Astfel ştiai face jertfi necontenite,
Că din pragul morţei te-ai fi-ntors, iubite,
De gândeai ce lacrimi laşi în urma ta,
De puteai copiii a ţi-i săruta!...
O! fiinţă blândă! umbră mult jălită!
Auzi tu din ţărmul unde eşti sosită
Cum te plânge lumea care te-au perdut?
Cum te plânge ţara care te-au avut?
Vezi tu vălul negru, noaptea-ntunecată
Care peste inimi s-au întins deodată?
Simţi tu de departe ce deşert cumplit
Laşi între prietini care te-au iubit?
Omenirea tristă au perdut în tine
O comoară scumpă, un izvor de bine,
Patria un razem, noi un frăţior,
Copilaşii tineri fericirea lor!...