Turturelele, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Turturelele, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul File din cartea naturii în 1959.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Păşunea comunală se întinde cât vezi cu ochii, urcând uşor către măgurile de la răsărit, cinci la număr, care se înalţă, toate rotunde, într-un singur şir, la marginea orizontului. Par ridicate anume, nu prea departe una de alta. Sunt pline de tufe de spini, care se mai rătăcesc şi prin păşunea comunală, de unde le-au stârpit de mult ţăranii. Pe măguri le-au lăsat pentru capre, că lor le place să roadă mereu. Ele pasc mai mult pe cele cinci măguri. Nu-s prea multe, vreo treizeci. Înainte vreme erau peste sută. Dar, de când sătenii au ajuns la mai multe oi şi vaci, caprele s-au mai împuţinat.

Dacă ele n-ar trece până la măguri, prin toată păşunea, s-ar prăsi şi aici mai multe tufe de spini, din rădăcinile celor răzleţe. Dar caprele, în trecerea lor grăbită, au totuşi vreme să reteze şi să ronţăie orice lujer.

Spre miazănoapte păşunea e tivită de păduri mari, bătrâne, iar spre apus şi miazăzi de lanurile şi ogoarele satului.

Întreg hotarul ce suie la o înălţime destul de mare e cam sărac şi aşteaptă multă gunoire, aşa că o parte din pământ îl lasă la fiecare an de ogor, pe care pasc oile şi se pun stânile.

Mai ridicată şi mai săracă este însă păşunea comunală. Sătenii, cari au copii numai buni pentru păşunatul vitelor, nu le dau în ciurdă, ci, dis-de-dimineaţă, cu trăistuca cu merinde după grumazi, cu bâta în mână, duc vitele la mâncare mai bună; pe marginea lanurilor şi a luncilor, dar tot mai mult prin pâraiele mari, pline de rupturi cu iarbă grasă, cari frec din păşune în păduri. Cirezile sunt prea mari pentru a paşte aici, ciurdarilor li-e frică să nu se rătăcească vro vită prin păduri, aşa că păşunea cea bună rămâne pentru vitele copiilor.

Pâraiele sunt largi, pline de surpături, şi prin adâncul celui mai mare se prelinge şi un firicel de apă, oprit de copii în bulboane, din care se pot adăpa vitele.

Nu sunt mulţi de care părinţii se pot lipsi pentru a-i trimite cu vitele la păşune. Trei-patru grupuri de ortaci de aceeaşi vârstă, între doisprezece-patrusprezece ani, cari se înfierbântă la jocuri cu mingea şi cu „poarca” - un joc cu o bilă de lemn, de obicei o trupină mică şi rotundă ca măciuca unei bâte, pe care unul o opreşte să intre într-o gaură făcută anume, iar ceilalţi se silesc să o ducă acolo, lucrând toţi numai cu bâtele.

În pâraiele acelea e şi mai răcoare ca în păşunea comunală, unde, afară de cele patru cumpene de la fântânile din care se adapă cirezile, nu mai face nimic umbră pământului.

În pâraie sunt câţiva stejari bătrâni cu coroanele largi, la umbra cărora se adună vitele când e căldura prea mare. În crengile lor vin adeseori din pădure turturele şi guruie întristate, aşezare uneori pe câte-o ramură uscată, aşa că băieţii cu vitele le pot vedea bine.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …