Trufia vieţii, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Trufia vieţii, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 158 din 16 decembrie 1923.

A apărut pentru prima oară în volum în Chipuri şi icoane în 1928.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Zarvă destulă, neînţelegere şi certe au pricinuit, în lunile cele dintâi după război, bărbaţii întorşi din bătaie. Din cât pământ au bătut, din câtă lume au văzut, din câte grozăvii au scăpat, din câte minuni au auzit, s-au întors în Dumbrăveni cu capul mare. În zilele cele dintâi ale „revoluţiei”, cum ziceau ei, au băgat groază în sat cu puşcăturile lor în vânt, ziua, noaptea, de nu te mai puteai odihni. Umblau cete-cete, se întărâtau unii pe alţii, aruncau vorbe mari despre slobozenie şi despre căderea de veci a domnilor, scoteau din pivniţele crâşmelor poloboacele şi chemau pe toată lumea la ospăţ. Voiau, cu orice preţ, să facă o faptă, din care să vedem şi noi, cei proşti, cei rămaşi acasă, că ei sunt stăpâni pe lume şi pe ţară. Într-o noapte, după ce-au băut vinul crâşmarului, au ieşit în drum şi au spart fereştile cu pietre. Crâşmarul a ieşit după ei, i-a înfruntat. A vărsat ulei pe foc. Căci, de aici au dat năvală asupra unei magazii a satului, au spart uşa şi au zvârlit în drum toată varza, câtă era acolo. Primăria adusese varză de departe, că la noi nu se făcuse anul acela. Era varza oamenilor, varza lor. Dimineaţa, tot ei, ajutaţi de neveste, au trebuit s-o ducă la loc în magazie.

Întâmplarea asta le-a mai potolit focul de-a face revoluţie. Erau acum ruşinaţi, ducând în braţe căpăţânile de varză. Dar atunci, dându-şi seama că-s în Dumbrăveni şi aducându-şi aminte cu ce gânduri au venit acasă, au dat buzna la primărie. Nu le mai trebuia primarul cel vechi, casierul cel vechi, nu-i mai voiau pe juraţi, pe colectorii de dare, pe nime dintre vechii slujbaşi.

- În fruntea satului nu mai suferim pe cei ce au ruginit acasă!

- Nu ne mai trebuie vechiturile!

- La o parte cu cei ce-au mâncat ajutoarele nevestelor şi a copiilor noştri!

- Jos cu duşmanii poporului!

Mă rog! Era o aprindere şi-o hărmălaie, de lătrau câinii şi se aruncau în lanţuri să se sugrume, nu alta.

- De acum e rândul nostru!

- Destul aţi muls satul!

Primarul Nicodim, om cuminte, că dumneata îl ştii, domnişorule Vasilică, nu s-a prins cu nebunii. „Nu mă mai vreţi? Bine! Nu-i nicio supărare! Da’ pe urmă, de veţi încurca lucrurile, să nu mă rugaţi să le descurc!”

A făcut semn cu mâna şi toți slujbaşii cei vechi au pornit cu el. Om cuminte Nicodim! Şasesprezece ani a fost primar în Dumbrăveni şi o dată n-a încurcat trebile satului. Şi om de omenie! Ce strigau aceia, că le-a mâncat primăria ajutoarele femeilor celor duşi în bătaie, nici ei nu credeau. Că nicio femeie nu putea să-şi vândă sufletul necuratului cu aşa minciună. Rânduială ca la noi cu banii ăştia, mai rar, domnişorule Vasilică! Nu-i vorbă şi domnu Michel notaru era omul legii şi nu s-ar fi abătut de la ea, să-l fi picat cu lumânarea.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …