Trobriandezi

Trobriandezii sunt o societate din partea de est a stalului Papua - Noua Guinee (provincia Milne Bay), locuind în insulele Trobriand (Kiriwina, Vakuta, Kitava, Kaileuna).

Trăiesc pe seama culturilor agricole (în special igname) şi pescuitului. Creşterea porcilor are scop ceremonial. în prezent, producţia de copra şi sculpturile în lemn (statuete, mici obiecte de lemn, piese de mobilier) vândute turiştilor le asigură venituri suplimentare.

Sunt cunoscuţi îndeosebi prin faptul că participă la kula. Societatea se bazează pe matrilinearitate (spiţele matrilineare sunt incluse în patru grupuri totemice) şi pe şeferii moştenite din tată în fiu, consolidate periodic prin schimburi, îndeosebi de igname şi de fuste din frunze, cu prilejul funeraliilor.

Sistemul de şefi ereditari cu autoritate limitată se deosebeşte de şeferia polineziană şi în acelaşi timp de sistemul melanezian de big men. Dreptul de a participa la kula este rezervat acestor şefi, spre deosebire de situaţia din alte societăţi care iau parte la aceasta.

Încă din secolul al XIX-lea în aceste insule s-a stabilit o misiune metodistă (provenind din Misiunea Bisericii Unite); treptat toţi locuitorii s-au creştinat.

Vorbesc o limbă austroneziană, cu mai multe dialecte.

Kula

Acest termen desemnează un sistem de schimburi circulare la care participă vreo 30 de insule şi de societăţi diferite, situate la est de Papua Noua Guinee, în provincia Milne Bay. „Cercul” kula poate fi împărţit într-o jumătate nordică (Trobriand, Iwa, Gawa, Muyuw sau Woodlark) şi o jumătate sudică (Amphletts, Dobu, Duau,Tubetube).

Sistemul se bazează pe schimburi de coliere de scoici roşii (bagi sau soulawa) care circulă în sensul acelor de ceasornic, primindu-se în loc brăţări de scoici albe (mwali) care circulă în sens invers. Atât colierele cât şi brăţările sunt ierarhizate valoric.

Cele care află în vârful ierarhiei au un nume şi o istoric proprie. Altele ies din cerc sau sunt nou-venite, fără ca numărul celor care se află în circulaţie să varieze prea mult. Schimbul are loc între doi indivizi legaţi printr-o relaţie relativ stabilă de parteneriat.

Pentru un obiect oferit nu se primeşte imediat un altul în schimb, ci se constituie o „datorie” care poate dura un an sau doi. De fapt, A îi dă un obiect lui B, care îl dă lui C şi aşa mai departe. La un moment dat C îi dă înapoi lui B un obiect echivalent ca valoare, iar acesta i-l dă lui A.

Un astfel de lanţ de parteneri este perceput ca „un drum”. Idealul este ca drumul să rămână deschis cât mai mult timp, adică să se continue alimentarea lui, pentru a se menţine deschise relaţiile sociale din sistem. Fiecare participant poate să ia parte simultan la mai multe drumuri. Conform tradiţiei numai bărbaţii iniţiaţi de tineri în aceste schimburi de către o rudă, tată sau unchi din partea mamei, participau la kula.

Totuşi din anii 1970 au început şi femeile să ia parte, dar fără să se deplaseze. Rudele lor masculine fac aceste schimburi în numele lor. Participanţii dintr-o insulă merg împreună să se întâlnească cu partenerii din altă insulă, în general una învecinată.

Schimburile kula sunt însoţite de un ceremonial important, cu ritualuri complexe, practici magice şi un corpus de mituri. Bărbaţii îşi creează o reputaţie şi dobândesc prestigiu participând la aceste schimburi. Obiectele care circulă în kula pot fi retrase de acolo pentru a intra în schimburi interne (pentru funeralii, căsătorii etc.), prin aceasta modificându-li-se semnificaţia şi valoarea.

Acest sistem este din câte se pare foarte vechi. Arheologul G. Irwin consideră că primele coliere şi brăţări de tip kula datează din secolul I î.Hr. Sistemul a fost descoperit şi descris de B. Malinowski (în lucrarea Argonauts of the Western Pacific, publicată în 1922).

Era pentru prima oară când un sistem de schimburi de asemenea anvergură, înglobând mai multe societăţi diferite, era prezentat în detaliu. Kula este practicată şi în zilele noastre într-o formă care a rămas neschimbată. Renumele dobândit prin participarea la kula determină în mare măsură succesul candidaţilor la alegeri.

Istoric

Insulele Trobriand au fost descoperite în 1793 de d’Entrecasteaux şi poartă numele primului locotenent al acestuia. Creştinarea, colonizarea (engleză, apoi australiană) şi dezvoltarea turismului nu i-au determinat totuşi pe trobriandezi să-şi abandoneze sistemul social cu ritualurile şi schimburile respective.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …