Trestie bătută de vânt, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Trestie bătută de vânt, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 157 din 9 decembrie 1923.

A apărut pentru prima oară în volum în Chipuri şi icoane în 1928.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Popa spovedeşte pe creştini, domnişorule Vasilică, odată pe an, în postul Paştilor, dar femeile cu bărbaţii din Dumbrăveni au avut duhovnic de fiecare zi, de fiecare ceas, după ce li s-au întors oamenii din bătaie. Şi, dacă ar fi rămas numai la spovadă, treacă-meargă, doar au început unii să le canonească, de-a mai mare mila şi întristarea. Câte lacrămi, câte bătăi, câte case stricate, câte despărţiri, câţi bani mâncaţi cu avocaţii şi, peste tot, câtă învrăjbire!

Mulţi bărbaţi s-au arătat pătimaşi şi nedrepţi, domnişorule Vasilică! În vremea războiului, greul acasă l-au dus femeile. Ele n-au mai purtat, în cei patru ani, numai lingura, fusul şi acul, sapa şi grebla, dar, pe umerii lor slăbuţi, s-a răzimat toată gospodăria. Au fost unele care s-au apucat şi de coasă şi de plug. S-au zolit din zori şi până-n noapte, au crescut agoniseala, au grijit copiii. Au făcut clăi de fân şi stoguri de grâu şi şi-au bătut capul cât nu le ajungea mintea lor femeiască, cu vânzările, cu cumpărăturile, cu dările, cu poruncile primăriei şi ale jandarmilor. Unele, de prea multă zoală, s-au uscat ca osul, şi li s-a îngroşat pielea pe obraji, dar tot sprintene şi pline de nădejde au rămas.

Acum adevărat e că vor fi unele, care au alunecat la păcat, câteodată la zile mari, cine ştie prin ce întâmplare. Adevărat e iar c-au fost vreo câteva, fără copii, care mai trăiseră rău şi cu bărbaţii şi care, de îndată ce-au rămas singure, şi-au dat poalele peste cap.

Dar, cele mai multe, au rămas cinstite şi au răbdat ca nişte mucenice. Acum, la întoarcerea bărbaţilor, niciuna nu a fost cruţată, niciuna nu a rămas nespovedită. A fost destul să se cunoască isprava celor puţine, pentru ca să fie canonite cu toatele. Ghiavolul bănuielii a intrat în sufletul tuturor bărbaţilor. Şoaptele, pârile, semnele făcute din ochi au crescut flacăra rea şi liniştea satului s-a dus pe apa Vinerii.

Cu dreptate ar fi fost să se osândească numai cele vinovate, care ne făcură sătul de râs şi de ocară, Lina Bănciulesii, Vironica Surdului, Anuţa lui Ispas şi altele vreo zece, care s-au pus pe trai bun şi s-au libovit cu cine le-a ieşit în cale, fără nicio ruşine, ca nişte căzături.

Se adunau când la una, când la alta, aduceau băuturi şi se scoteau din minţi, de parcă le-ar fi plătit cineva să se facă de ocară. Scorniseră, ticăloasele, cântece neruşinate, pe care le învăţau într-o zi toţi copilandrii fără mustaţă şi benchetuiau până li se clătina pământul subt picioare. Sunt cântece iscodite de ele, care mai umblă şi acum prin sat. Când le-aude popa cel nou, cade la deznădejde şi se jură să citească blestemele marelui Vasile pe capul celor ce le-au scornit.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …