Trântorul, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Trântorul, de Mateiu I. Caragiale, este un sonet scris în 1910 şi a cărui primă ediţie a fost publicată la Bucureşti în revista „Viaţa românească”, nr. 4 din aprilie 1912.

În volum a apărut în 1925 în Antologia poeţilor de azi, alcătuit de Ion Pillat şi Perpessicius. Antologia a fost retipărită în anul 2001, sub îngrijirea lui Ion Nistor şi cu o prefaţă de Cornelia Pillat.

Bucata cea mai expresivă din Pajere şi de aceea cea mai des citată, capodoperă de realizare plastică în verb, obţinută prin trăsături puternice de penel, prin lexicul vitriolant şi în care întreaga perspectivă de până acum a caracterologiei mateine se răstoarnă. Anume, personajele anterioare, înzestrate cu mari însuşiri native, erau sluţite de rele năravuri, pe când trântorul este, dimpotrivă, covârşit de cusururi fizice şi morale, pe care le compensează cu o singură virtute: curajul în faţa morţii, agresivitatea, pe care singur nu şi-o cunoaşte, dar şi-o presimte. Degenerată, obtuză, odrasla domnească crescură laolaltă cu slugile nu-şi pierde ultima măreţie, pe care i-o trezeşte sângele său ales. Este şi aceasta o notă romantică, o aplicaţie mai mult a unei constante caracterologice bazată pe jocul contrastelor din care-şi trag complexitatea şi farmecul personajele mateine.

De reţinut că, pe când personajele anterioare aparţineau unui ev mediu neprecizat, Trântorul conduce către perioada fanariota, a amestecului intens de sânge, a tuturor compromisurilor, a pocirii definitive a acelor trăsături care, sub semnul marilor răpitoare, aveau linii crude chiar în epoca deplinei lor frumuseţi. Fiind vorba de strămoşi în ideal, şi Trântorul intră în genealogia mateină, aşa cum intima George Călinescu, citând în Istoria literaturii... întregul sonet: „În poezii de o factură savantă, cu luciri de email, care nu izbutesc să pară personale, Mateiu Caragiale căuta înfrigurat strămoşii pe care sângele lui împestriţat îi scotea din felurite epoci. Vedea pe fanariotul indolent şi mândru de spiţa lui...”.

Mateiu I. Caragiale

O idee asemănătoare aflăm în caracterizarea pe care o face Romulus Vulpescu (Pajere - Aigles Royaux, Bucureşti, 1983): „E o galerie de portrete: strămoşii din familia pe care poetul, îmbătat de heraldică, s-ar fi bucurat s-o aibă, dar pe care artistul, descendent al unui violent satiric şi demascator al realităţii sociale, nu-i cruţă la rândul său, îndemnat fiind de dorinţa desăvârşirii şi a echilibrului estetic, garanţie a adevărului artei. Astfel, capacitatea boierului, lăcomia bătrânei bogătaşe din Aspra, sau indolenţa tarată a unei clase obosită istoric şi biologic, personificată în Trântorul, prefac unele cadre aurite din galeria de portrete în viziuni tragic-groteşti de panopticum”.

Trântoruleste un tablou citadin, prevestind atmosfera din Craii de Curtea-Veche, iar ca personaj, ca demonie, un înaintaş al lui Gore Pirgu. Observaţie de găsit şi în postfaţa la Mateiu I. Caragiale, Pajere, Remember şi Craii de Curtea-Veche, Bucureşti, 1988, datorată lui Constantin Trandafir: „Patos în celebrare, patos în ocară. În acest sens, şi mai «teatrale» sunt portretele groteşti, personajele negative ale piesei (Boerul, Aspra, Trântorul), care îl anunţă pe Gorică Pirgu”.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …