Transporturile în Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

Progresele industriei şi intensificarea circulaţiei mărfurilor au făcut necesară şi o dezvoltare corespunzătoare a transporturilor. A doua jumătate a secolului al XIX-lea este perioada în care, în genere, s-au extins construcţiile de căi ferate în răsăritul Europei.

În Transilvania, construcţia de căi ferate a luat avânt numai după 1867. Înainte de această dată exista o redusă reţea feroviară doar în Banat. Între 1867 şi 1873 s-au construit arterele principale Oradea-Cluj-Braşov şi Arad-Simeria-Teiuş - cu unele ramificaţii, printre care aceea spre Petroşeni - în lungime totală de 910 km.

În perioada crizei, construcţiile de căi ferate au stagnat. Căile ferate s-au construit cu capital particular. În consecinţă, ele purtau denumiri diferite, ca de pildă: „Prima cale ferată transilvană” (Arad-Teiuş) sau „Calea ferată răsăriteană” (Oradea-Cluj). Pe aceasta din urmă statul a răscumpărat-o în 1876, pentru toată lungimea traseului ei până la Braşov.

Comercianţii din Braşov au dus o acţiune susţinută pentru punerea accentului pe construirea liniei Oradea-Braşov şi pe joncţiunea cu căile ferate române prin pasul Predeal (înfăptuită după 1878). Legăturile economice fireşti şi intense ale Transilvaniei cu celelalte regiuni româneşti îşi spuneau astfel, şi de această dată, cuvântul.

Acţiunea comercianţilor braşoveni a fost încununată de succes împotriva proiectului care prevedea prioritatea arterei Arad - Teiuş - Turnu Roşu. George Bariţiu a militat în sprijinul intereselor comercianţilor din Braşov, obţinând şi ajutorul discret al guvernului român, în speţă al lui Mihail Kogălniceanu.

Lărgirea reţelei de căi ferate a dat un impuls dezvoltării industriei metalurgice, carboniere, forestiere şi de construcţii. De asemenea ea a impulsionat comerţul. Intensificarea circulaţiei mărfurilor a fost în avantajul marii industrii, controlată de capitalul străin, şi a înăsprit concurenţa acesteia împotriva micilor producători şi a industriei manufacturiere din Transilvania.

A fost, de asemenea, stimulat comerţul cu produse agricole, în profitul marilor moşii, producătoare de cereale-marfă. Regiunile iniţial favorizate prin construcţii mai timpurii de mijloace feroviare de transport, cum au fost Banatul şi câmpia Tisei, au cunoscut o mai intensă dezvoltare a agriculturii cu caracter comercial. Astfel, construcţiile feroviare, dacă au accelerat procesul formării pieţei unice, au accentuat într-un anumit sens inegalitatea dezvoltării economice a diverselor regiuni ale Transilvaniei.

Capitalul privat - austriac sau maghiar - care finanţa construcţiile primelor căi ferate avea legături strânse cu interesele moşierimii. Astfel se explică adesea anumite trasee sinuoase, neraţionale, adoptate numai pentru ca liniile ferate să treacă peste anumite moşii.

Check Also

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, …

Ecoul Războiului de Independenţă în Transilvania

Războiul de Independenţă purtat de România în 1877-1878 a avut un puternic ecou în Transilvania, …

Clasele şi păturile sociale din Transilvania în perioada 1849-1867

Ţărănimea Procesul de diferenţiere a ţărănimii, început încă înainte de evoluţia din 1848, s-a accentuat …

Industria în Transilvania (1822-1847)

În deceniile premergătoare revoluţiei burgheze, chiar şi unii stăpâni de moşie care urmăreau lărgirea pieţei …

Adâncirea crizei feudale în Transilvania. Încercări de reforme (1822-1847)

În deceniul al treilea din secolul al XIX-lea, Imperiul habsburgic continuă să rămână sub raportul …