Transformări economice şi sociale la Histria secolului al V-lea î.Hr.

Înflorirea economică a Histriei se reflectă pe de o parte în monumentele clădite în acea vreme, pe de altă parte în faptul ca oraşul începe, pe la mijlocul secolului V î.Hr., să bată monedă proprie. Dintre monumentele ridicate în acea vreme trebuie amintit înainte de toate templul descoperit în sectorul de nord-est al cetăţii. Acest templu, închinat probabil Afroditei, a fost clădit în prima jumătate a secolului V î.Hr. Apariţia monedei histriene reflectă însă şi mai bine dezvoltarea economică a oraşului Histria. În marile centre greceşti din sud, moneda a apărut în momentul în care societatea greacă trecuse definitiv în stadiul economiei sclavagiste.

În oraşele pontice, apariţia monedei a fost determinată de apariţia producţiei locale de mărfuri. Până când populaţia locală s-a deprins cu moneda, grecii au practicat schimbul în natură. Mai apoi, s-au întrebuinţat vârfuri de săgeţi de bronz de tip scitic, acceptate de populaţia locală ca o unitate de valoare, aşa cum s-a întâmplat şi în alte regiuni în antichitate, înainte ca moneda propriu-zisă să se impună ca cel mai sigur instrument de schimb.

La Olbia un rol asemănător pare a-l fi jucat nişte peştişori de bronz, folosiţi ca instrument de schimb premonetar. Cele mai vechi monede de argint histriene, bătute pe la mijlocul secolului V î.Hr., cântăresc aproximativ 7 g şi reprezintă pe avers două capete inversate de tineri, amintind probabil mitul Dioscurilor, iar pe revers un vultur de mare sfâşiind un delfin.

Această emblemă poate fi considerată ca reprezentând o adevărată stemă a oraşului Histria. Ea apare mai târziu şi pe o inscripţie în limba greacă, care conţine un decret oficial al oraşului în cinstea lui Aristagoras. Faptul că aceeaşi scenă apare şi pe monedele de la Olbia, colonie milesiană de pe ţărmul de nord al Mării Negre, care a bătut monedă înaintea Histriei, ar putea sugera unele legături mai strânse între aceste două oraşe. La Histria au circulat şi unele monede turnate de bronz, decorate cu o roată cu patru spiţe, după modelul unor monede arhaice greceşti. Cum aceste monede cu roata s-au descoperit şi în săpăturile făcute în stratul arheologic elenistic, datarea lor în prima jumătate a secolului V î.Hr., aşa cum s-a propus, nu e încă sigură.

În orice caz, apariţia unei monede de bronz divizionară este o dovadă sigură de intensificarea schimbului monetar la Histria încă din secolele V-IV î.Hr. Monedele callatiene, reprezentând pe avers chipul lui Heracle, iar pe revers spice de grâu, vor fi bătute de-abia în secolul IV î.Hr. Apariţia monedelor oraşelor pontice reprezintă astfel un moment culminant al dezvoltării lor economice, politice şi culturale.

După ce, în tot cursul secolului VI şi o bună parte a secolului V î.Hr., negustorii histrieni aduceau din marile centre din sud - Milet, Samos, Chios, Rhodos, Cizic şi Atena - produsele necesare schimbului cu triburile locale, realizând astfel pe calea comerţului de tranzit însemnate beneficii, începând cu mijlocul secolului V î.Hr., tot mai multe din aceste mărfuri meşteşugăreşti încep a fi produse în atelierele locale.

Acest fapt a determinat nu numai o creştere a producţiei simple de mărfuri, ci a şi produs, aşa cum era firesc, însemnate prefaceri în viaţa socială şi politică a oraşelor noastre pontice. Creşterea volumului producţiei de mărfuri şi a schimburilor comerciale dintre oraşele greceşti din Dobrogea şi populaţia băştinaşă din regiunea dunăreană, a determinat însă nu numai apariţia monedei la Histria sau la Callatis, dar a avut consecinţe deosebit de însemnate pentru viaţa internă însăşi a acestor oraşe.

Într-adevăr, deşi nu avem decât câteva informaţii cu privire la organizarea politică a Histriei în primele timpuri, unele ştiri de mai târziu ne dau indicaţii despre organizarea oraşului şi despre frământările care au rezultat în chip necesar de pe urma dezvoltării forţelor de producţie locale. Ceea ce putem afirma deocamdată este faptul că în cursul veacului al V-lea î.Hr. se desăvârşeşte la Histria un proces de diferenţiere social-economică, care a reţinut atenţia contemporanilor, dovadă ştirile transmise de „Politica” lui Aristotel.

Întemeiată într-o vreme în care în metropolele ionice apăruseră formele tot mai ascuţite ale luptei de clasă, era firesc ca şi la Histria să constatăm, mai ales după ce oraşul a cunoscut în veacurile al VI-lea şi al V-lea î.Hr. o lărgire a bazei sale economice, constituirea unei puternice oligarhii negustoreşti, îmbogăţită prin exploatarea celorlalţi locuitori ai oraşului şi prin schimbul tot mai activ cu aristocraţia tribală locală.

În faţa acestei oligarhii, repetând un proces comun vieţii oraşelor greceşti din perioada arhaică, se ridică tot mai stăruitor o nouă pătură de meseriaşi şi de negustori care antrenează masele în lupta lor pentru cucerirea puterii politice. Deşi nu au ajuns până la noi decât unele ştiri despre aceste frământări politice şi sociale, este limpede că ele nu pot fi înţelese decât prin prisma luptei de clasă. În unele momente de criză de ordin economic şi politic, lupta de clasă din oraşele pontice ia forme tot mai ascuţite.

Vorbind despre diferitele cauze care pot produce o răscoală în oraşele greceşti conduse de regimuri oligarhice, Aristotel spune următoarele: „Uneori revoluţia se face chiar de către cei bogaţi, care nu participă la magistraturi, atunci când puterile sunt concentrate în mâinile unui mic număr, ca la Massalia, Istros, Heraclea şi în alte cetăţi...; în aceste oraşe, oligarhia a luat o formă politică mai largă; la Istros însă, ea sfârşi prin a se schimba în democraţie, iar la Heraclea numărul membrilor clasei conducătoare, care era mai mic înainte, a fost ridicat la 600”.

Pasajul acesta deosebit de interesant cuprinde în câteva rânduri o serie întreagă de frământări politice şi sociale care au avut loc în Histria şi Heraclea pontică înainte de sfârşitul veacului al V-lea. Putem distinge astfel două etape care au precedat, la Histria, instaurarea, la sfârşitul veacului al V-lea î.Hr., a unui regim democratic sclavagist: mai întâi o lărgire a cadrului politic al cetăţii, rezervat până atunci unui număr restrâns de cetăţeni; într-o a doua etapă, înlăturarea - şi desigur nu pe cale paşnică - a ultimelor bariere care asigurau oligarhiei locale un loc preponderent în conducerea politică a oraşului.

Poate şi sub influenţa legăturilor cu Atena democratică, dar înainte de toate de pe urma dezvoltării forţelor de producţie locale, Histria a trecut la o nouă fază a istoriei sale politice, şi anume de la faza oligarhică la faza de democraţie sclavagistă, aşa cum, pe planul economic, oraşul trecuse de la faza comerţului de tranzit la faza superioară a producţiei locale de mărfuri. Un fenomen asemănător avusese loc şi în regatul Bosporan, unde vechea dinastie locală a Arheanactizilor a fost înlocuită cu dinastia Spartochizilor, ale cărei legături economice şi politice cu Atena s-au prelungit în tot cursul secolului IV. î.Hr.

Chiar dacă se poate admite că prezenţa politică a Atenei democratice a putut juca un oarecare rol în înlăturarea oligarhiei histriene de la conducerea oraşului, este clar că o asemenea transformare a putut avea loc, înainte de toate, ca o consecinţă a accentuării caracterului sclavagist al relaţiilor de producţie. Viaţa economică din oraşele pontice, şi în special din Histria, Apollonia şi Heraclea pontică, impunea cu necesitate o înlăturare a conducerii oligarhice, în sânul societăţii greceşti din Pontul Euxin ieşiseră la iveală contradicţii interne, care au îngăduit unei pături sociale să mobilizeze împotriva oligarhiei acestor oraşe masele populare. Este vorba de acea pătură mijlocie „care asigură” - spune mai departe în legătură cu aceste evenimente Aristotel - „democraţiilor o stabilitate şi o durată pe care nu o are oligarhia. Ea este mai numeroasă şi ajunge mai uşor la onoruri în democraţie decât în oligarhie”.

Din unele inscripţii ceva mai târzii cunoaştem pe unii din descendenţii acestor familii aristocratice de la Histria, care constituiseră în cursul secolelor VI-V î.Hr. oligarhia histriană. Unele dedicaţii amintesc faptul că Theodotos şi urmaşii săi Hippolochos, Hegesagoras, Theoxenos, Hippolochos, Xenocles şi Theoxenos, au moştenit la sfârşitul secolului V şi la începutul secolului IV î.Hr., demnitatea de preot eponim al cultului lui Apollo, divinitatea protectoare a Miletului şi a coloniilor sale din bazinul Mării Negre. S-a păstrat baza de marmură a unei statui de bronz închinată acestei divinităţi de către membrii familiei amintite.

Începând deci cu mijlocul secolului al V-lea î.Hr., se poate vorbi de instaurarea unui regim democratic sclavagist la Histria. Tot atunci sau puţin mai târziu a putut avea loc o schimbare asemănătoare şi la Callatis şi la Tomis. Documentele de mai târziu, ca şi analogia cu alte colonii greceşti din Marea Neagră, ne îngăduie să cunoaştem cum erau organizate instituţiile acestor oraşe, precum şi caracterul lor democratic, în înţelesul antic al cuvântului.

Check Also

Dezvoltarea economică a oraşelor din Dacia romană

Dezvoltarea oraşelor şi a vieţii orăşeneşti a fost legata de bogăţiile agricole sau miniere ale …

Intensificarea exploatării economice a Moldovei şi Ţării Româneşti de către Poarta Otomană în secolul al XVIII-lea

Dominaţia otomană, în forma turco-fanariotă pe care o capătă în veacul al XVIII-lea, se caracterizează …

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 …

Mijloacele culturale şi economice ale modernizării României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Cultura a fost un alt aspect de seamă al modernizării României. Literaţi, artişti, oameni de …

Dezvoltarea vieţii materiale şi tendinţele spre formarea statului centralizat dac

S-a spus că cele două secole ce preced cucerirea Daciei de către romani se caracterizează …