Traian Diaconescu

Traian Diaconescu (14 iulie 1939, Bălceşti, judeţul Vâlcea) - clasicist, traducător şi istoric literar. Este fiul Mariei şi al lui Savu Diaconescu, ţărani.

Urmează cursurile primare în satul natal, gimnaziul la Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti, iar cursurile liceale la Balş, judeţul Olt. Va absolvi în 1963 Facultatea de Filologie, secţia limbi clasice, a Universităţii din Bucureşti. Îşi susţine doctoratul în filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus.

Începând din 1963 trece prin toate gradele didactice (până la profesor titular şi şef de catedră) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Beneficiază de stagii de documentare în străinătate: Perugia, Italia (1972), Freiburg im Breisgau, Germania (1985), Viena (1985), Atena (1992), Madrid (1994), Salonic şi Ianina, Grecia (1995), Barcelona şi Murcia (1996), Lerida, Spania (1998), Atena, Creta şi Salonic, Grecia (1999), Padova, Florenţa şi Veneţia, Italia (2000).

Debutează în 1965 la „Iaşul literar” (cu studiul V. Alecsandri şi marii poeţi din epoca lui Augustus) şi la „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi” (cu studiul M. Eminescu şi arta traducerii din poeţii greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică şi istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chişinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” etc.

I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de Vasile Alecsandri, şi Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiţii ale studiilor clasice (Aram Frenkian, N.I. Barbu, D.M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Theofil Simenschi, Petru Caraman), la şcoala cărora s-a format, Diaconescu prezintă, în ample sinteze, literatura greacă şi latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică şi comparativă.

Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcţii mari, urmărite cu stăruinţă. Precumpănitoare e receptarea Antichităţii greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu şi clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea şi moştenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii şi traduceri, textele latine şi greceşti medievale şi renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români.

Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes Sommer şi Christianus Schesaeus, Scrieri alese (1988), Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella orientalis splendens occidentali (1997), A.M. Grazianus şi Johannes Sommer, Viaţa lui Despot Vodă (1998), Petru Movilă, Ortodoxa confessio fidel catholicae et apostolicae ecclesiae orientalis (2001) - deschid noi perspective, nu numai istoricilor, ci şi istoricilor literari, filosofilor şi filologilor.

Exegetul se arată preocupat şi de teme controversate ale domeniului sau mai puţin abordate (Motivaţia semantică a cuvântului românesc „Crăciun”, Christos creator mundi în colindele cosmogonice româneşti, Etnogeneza românilor, Revelaţia manuscriselor lui Eutropius, Historia Augusta. O nouă lecţiune a textelor lui Vopiscus).

Pline de nerv şi de culoare sunt traducerile Fabulelor lui Esop (1972,2000) şi tălmăcirile în versuri ale Tragediilor lui Seneca (I-II, 1979-1984). Dar cele mai frumoase, denotând o vie participare sufletească, rămân transpunerile în vers alb din volumul Poeţi latini postclasici (2000), unde sunt restituite versuri din Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius, Fortunatus. Singulară se dovedeşte strădania lui Diaconescu de a îmbrăca în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Mioriţa, Meşterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi.

Opera literară

  • Metaforă şi univers satumalic în comedia lui Plautus, Bucureşti, 1974;
  • Eminescu şi clasicismul greco-latin (în colaborare), Iaşi, 1982;
  • Istoria literaturii latine (în colaborare), Bucureşti, 1984;
  • Antichitatea şi moştenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iaşi, 1993;
  • Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, Iaşi, 2001.

Traduceri

  • Esop, Fabule, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1972; Sabia înţelepciunii, Bucureşti, 2000;
  • Seneca, Tragedii, I-II, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1979-1984;
  • Horatius, Opera omnia, ediţie bilingvă, I-II, Bucureşti, 1980 (în colaborare);
  • Johannes Sommer şi Christianus Schesaeus, Scrieri alese. Poezie latină din epoca Renaşterii pe teritoriul României, ediţie bilingvă, Iaşi, 1988;
  • Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella orientalissplendens occidentali, ediţie bilingvă, introducerea traducătorului, Iaşi, 1997;
  • A.M. Grazianus, Johannes Sommer, Viaţa lui Despot Vodă. Proza latină din epoca Renaşterii despre români, ediţie bilingvă, Iaşi, 1998;
  • Poeţi latini postclasici, ediţie bilingvă, introducerea traducătorului, Iaşi, 2000;
  • Platon, Gorgias, Bucureşti, 2000;
  • Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Orientale - Ortodoxa confessio fidei catolicae et apostolicae ecclesiae orientalis, ediţie bilingvă, introducerea traducătorului, Iaşi, 2001;
  • Epictet, Manualul şi fragmente, Bucureşti, 2002 (în colaborare);
  • Etnogeneza românilor - The Romanians Ethnogenesis - L’Ethnogenese du peuple roumain. Noi lecţiuni din istoriografi latini, ediţia plurilingvă, Iaşi, 2003;
  • Publilius Syrus, Maxime, ediţie bilingvă, introducerea traducătorului, Bucureşti, 2003 (în colaborare).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …