Traian Demetrescu

Traian Demetrescu (3 noiembrie 1866, Craiova - 17 aprilie 1896, Craiova) - poet, prozator, traducător şi gazetar. Radu Rafael Traian era al doilea din cei şapte copii ai lui Radu Radulian Dumitriu (care şi-a schimbat numele în Dumitrescu), cojocar şi negustor de băuturi în Craiova.

După cursul primar, Demetrescu este dat să înveţe meserie pe lângă un unchi, toptangiu de bumbac. Fuge însă şi stăruie să fie trimis la şcoală. Urmează liceul în Craiova până la clasa a IV-a gimnazială. Se pare că a pregătit în particular clasele a IV-a şi a V-a.

Publică încă din şcoală versuri în ziarele craiovene „Alarma” (1883) şi „Clopotul” (1884). Remarcat de Alexandru Macedonski, îşi începe în 1884 colaborarea la „Literatorul” şi scoate un prim volum, Poezii (1885), elogios prefaţat de Macedonski.

În 1886 vine în Bucureşti, locuieşte la Macedonski şi este redactor la „Revista literară”. Câştigă atât de puţin, încât trebuie să se întoarcă în Craiova. Mereu în aşteptarea unei definitive stabiliri în Bucureşti, Demetrescu îşi trimite colaborările la „Revista literară”, „Gutenberg” şi „Analele literare”. La Craiova redactează aproape de unul singur gazeta „Amicul libertăţii” (1887) şi împreună cu Grigore D. Pencioiu, „Revista olteană” (1882-1892). Ambele publicaţii se situau în linia „Contemporanului”.

Când, în 1890, vine din nou la Bucureşti, apropierea lui Demetrescu de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice şi cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democraţia socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul” şi „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” şi „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară şi politică).

Este membru al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România şi face parte din conducerea organizaţiei locale craiovene. La 1 Mai mergea în fruntea muncitorilor şi s-a implicat în propaganda socialistă din ţară. Semna Tradem, Drac, Elislav, Fux, Fabio, Intim, Longhin, Miop, Nerva, Pârjol, Scrib, Ulpiu, Un singuratic, Vedeaude. A murit răpus de ftizie.

Primele volume ale poetului (Poezii, 1885, Freamăte, 1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producţie lirică minoră, sentimentală şi decepţionata, în stilul epocii, cu idei, cadenţe, imagini din Mihai Eminescu şi Francois Copee, poetul celor umili. O notă particulară se întrevede în discreţia sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului.

Cu Senzitive (1894) şi Aquarele (1896), Demetrescu se dovedeşte un precursor direct al lui George Bacovia şi printre primii dintr-un lung şir de poeţi ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenţi sau simbolişti”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuţită de boală şi adesea ultragiată a visătorului, idealistului Demetrescu.

Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă şi pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanţe monotone, sfâşietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-linţoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morţii, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile din Antichitate ţin de simbolismul epocii.

Demetrescu, autor şi de romanţe şi idile, a rămas pentru mulţi poetul socialist al epocii. Instantaneele din viaţa năpăstuiţilor, învinşilor, femeilor pierdute, încărcate de compasiune, au fost larg difuzate. În pofida influenţelor şi stângăciilor, el era un poet autentic în reuşitele sale, simplu, muzical şi concis. Romanele pe care le-a scris sunt şi ele impregnate de lirism.

În Iubita (1895) şi Cum iubim (1896), personajele - intelectuali idealişti, hipersensibili, victime ale mediului social şi ale visului lor de iubire absolută - nu capătă consistenţă. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notaţii ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărţilor. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate şi de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor şi florilor sugerează, ca la simbolişti, melancolii aproape omeneşti. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion şi Garabet Ibrăileanu i-au reproşat intimismul mic-burghez.

Volumul Profile literare (1891) se compune din impresii de lectură; autorii, români şi francezi (Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Alexandru Vlahuţă, V.G. Morţun, Theodor M. Stoenescu, J.M. Guyau, Louise Ackermann, Theodore de Banville) au fost selectaţi după criteriul afectiv. Intuiţiile sunt sigure şi gustul cultivat, dar cronicarul, discipol al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, apreciază mai ales literatura de „documente omeneşti”, pe Emile Zola, în special.

Bogăţia lecturilor (Alphonse de Lamartine, Ernest Renan, Hippolyte Taine, Jules Lemaître, Charles Baudelaire, Sully Prudhomme, Stephane Mallarme, Paul Verlaine, Jean Richepin, Paul Bourget, Pierre Loti, Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski etc.) impresionează. Demetrescu este un aplicat traducător în româneşte al teatrului lui Francois Coppee (Lăutarul din Cremona, Pater, 1895).

Opera literară

  • Poezii, prefaţă de Alexandru Macedonski, Craiova, 1885;
  • Freamăte, Craiova, 1887;
  • Amurg, Craiova, 1888;
  • Evoluţiunea în literatură, Craiova, 1889;
  • Cartea unei inimi, Craiova, 1890;
  • Săracii, Craiova, 1890;
  • Profile literare, Craiova, 1891;
  • Intim, Craiova, 1892;
  • Senzitive, Bucureşti, 1894;
  • Iubita, Craiova, 1895;
  • Privelişti din viată, Craiova, 1896;
  • Cum iubim, Craiova, 1896;
  • Aquarele, prefaţă de Avram Steuerman, Iaşi, 1896;
  • Simplu, prefaţă de G.D. Pencioiu, Craiova, 1896;
  • Nuvele postume, Craiova, 1896;
  • Nuvele şi poezii, cu o scrisoare de Alexandru Vlahuţă, Bucureşti, 1916;
  • Pagini alese, prefaţă de Mihail Dragomirescu, Craiova, 1924;
  • Poeme antimonarhice, prefaţă de Eugen Luca, Bucureşti, 1951;
  • Opere alese, prefaţă de Geo Şerban, Bucureşti, 1951;
  • Scrieri alese, ediţie îngrijită şi prefaţă de C.D. Papastate, Bucureşti, 1968;
  • Între vis şi realitate, prefaţă de Alexandru Macedonski, ediţie îngrijită şi postfaţă de Marian Barbu, Craiova, 1996.

Traduceri

  • Francois Coppee, Între doi, Craiova, 1888; Lăutarul din Cremona. Pater, Craiova, 1895;
  • Sully Prudhomme, Francois Coppee, William Wordsworth, în Aquarele, Iaşi, 1896.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …