Traian Coşovei

Traian Coşovei (24 martie 1921, Somova, judeţul Tulcea - 16 iulie 1993, Bucureşti) - poet, prozator şi reporter. Este fiul Anei (născută Oprea) şi al lui Ion Coşovei, pescar.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1947). Debutează în revista „Lumea” (1946), cu poemul Femeia din camera obscură, iar în volum cu nuvela La Taliane (1950), inspirată din viaţa pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962).

Cu reportajele din Împărăţia vânturilor (1954), care au reţinut atenţia lui Geo Bogza, Coşovei începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor care îi reproşează că reportajele sale „vin epigonic lângă şi în umbra lui Bogza” (Ion Rotaru), Coşovei le răspunde: „În umbra lui Geo Bogza vom scrie de acum înainte toţi cei care vom aborda reportajul literar propriu-zis, Geo Bogza fiind cel care ne tutelează, [... ] modelul şi părintele meu literar, declarat de mine, nu pentru că accept să-l pastişez [...], ci pentru că apăra consecvent tot ce scriam mai bine.”

Punctând elementele originale pe care le aduce speciei, Coşovei încearcă să explice că îl deosebeşte de Bogza „viziunea asupra universului explorat, în primul rând lumea în efortul creaţiei, o omenire în truda de a crea. Pitorescul este al Universului pe care îl urmăresc din punctul de vedere al acestui efort. De la o viziune a pitorescului sau a exoticului eu am trecut la o viziune a creaţiei.”

Spaţiul predilect al reportajelor lui Coşovei este Dobrogea şi în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie şi emoţie, patriarhalitatea şi spiritualitatea: o exis­tenţă dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colecti­vitatea surprinsă este mereu încleştată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile şi a-i domoli forţele în folosul civilizaţiei. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generaţiei care a cultivat „reportajul romantismului revoluţionar” în perioada imediat postbelică, dar şi vocaţia specială pentru sublim şi colosal a autorului.

Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978) şi Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” şi greutăţile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspec­tiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conţine şi pagini dramatice prin realismul lor (tabloul sumbru al Dobrogei mizere, antiteză a prefacerilor contemporane) sau, din contră, străbătute de o vibraţie lirică autentică. Geografia nouă, care în opinia scriitorului reflectă schimbări nu mai puţin profunde în mentalitatea oamenilor, ar fi semnul prefacerilor socialiste, al unui „timp eroic”.

Aceleaşi preocupări tematice şi caracteristici stilistice se găsesc şi în nuvelele lui Coşovei, Prietenie (1951), Răul pomi mai departe (1962) şi Prietenă cu focul şi cu apa (1969). A scris şi două romane: Cântec să crească băiatul (1959) - elogiu al copilăriei, şi Tânărul meu Ulise (1966) - pledoarie pentru autenticitate, narând destinul unui pictor, de la aspiraţie până la realizare. Poezia lui Coşovei completează în ritmuri ample reportajele, înscriindu-se de asemenea pe linia sentimentelor grandioase, dublate de reverie în faţa naturii.

Opera literară

  • La Taliane, Bucureşti, 1950;
  • Prietenie, Bucureşti, 1951;
  • Împărăţia vânturilor, Bucureşti, 1954;
  • Sub cerul liber, Bucureşti, 1954;
  • Uriaşul preludiu, Bucureşti, 1955;
  • Farmecul genezei, Bucureşti, 1956;
  • Dimensiuni. Peisaj sovietic, Bucureşti, 1957;
  • Dobrogea de aur, Bucureşti, 1958;
  • Cântec să crească băiatul, Bucureşti, 1959;
  • Semnul din larg, Bucureşti, 1960;
  • Oceanul, Bucureşti, 1962;
  • Răul porni mai departe, Bucureşti, 1962;
  • Stelele dimineţii, Bucureşti, 1964;
  • Firul de iarbă, Bucureşti, 1965;
  • Tânărul meu Ulise, Bucureşti, 1966;
  • Când mă grăbeam spre mare, Bucureşti, 1967;
  • Pe urmele voastre, Bucureşti, 1967;
  • Informaţia ereditară, Bucureşti, 1969;
  • Prietenă cu focul şi cu apa, Bucureşti, 1969;
  • Oda zilnică, Bucureşti, 1970;
  • O colibă sub fereastra ta, Bucureşti, 1971;
  • Fata cu părul lung, Bucureşti, 1972;
  • Lauda fluviului, Bucureşti, 1974;
  • Mai fericiţi decât Ulise, Bucureşti, 1974;
  • Tuturor drumurilor, Bucureşti, 1974;
  • La ţărmul cu lună, Bucureşti, 1977;
  • Dobrogea de aur, Bucureşti, 1978;
  • Farmecul geneza, Bucureşti, 1979;
  • Tropaeum Traiani, Bucureşti, 1982;
  • Banchetul toamnei, Bucureşti, 1984;
  • Când cerul se schimbă, Bucureşti, 1987.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …