Traian Cantemir

Traian Cantemir (7 septembrie 1907, Pătrăuţi, judeţul Suceava - 7 august 1998, Iaşi) - folclorist şi istoric literar. După studii secundare la Suceava (1918-1926), Cantemir urmează Facultatea de Litere şi Filosofie la Cernăuţi (1926-1930), cu profesorii Leca Morariu, Alexe Procopovici, Eugen Herzog şi Vasile Gherasim, apoi se specializează la Şcoala Română din Roma (1931-1933).

Îşi ia doctoratul în litere şi filosofie la Universitatea din Cernăuţi (1936), fiind succesiv profesor secundar la Hotin şi Cernăuţi (1934-1936), asistent la Catedra de literatură română modernă şi folclor a Universităţii din Cernăuţi (1937-1944), secretar la Institutul de Literatură, Filologie, Istorie şi Folclor de pe lângă aceeaşi catedră, profesor secundar la Râmnicu Vâlcea (1944-1964), lector, conferenţiar universitar (1964-1974) şi secretar ştiinţific al Institutului Pedagogic din Bacău.

A debutat cu proză şi versuri în „Junimea literară” (1927). A mai colaborat cu comentarii de critică şi istorie literară la „Aurora”, „Ateneu”, „Cronica”, „Bucovina literară” şi „Artă”. A fost fondator şi redactor la „Aurora” (Hotin) şi la „Revista Bucovinei” (Cernăuţi) şi a făcut parte din comitetele de conducere ale publicaţiilor „Comunicări de istorie şi filologie” şi „Studii şi cercetări ştiinţifice”.

Ca şi Leca Morariu şi Petru Iroaie, Cantemir se preocupă de folclorul istroromân, începând cu teza sa de doctorat, Istroromânii, publicată în 1937, şi continuând cu Ciripiri ciribire (1935) şi Texte istroromâne (1959). Culege basme şi povestiri pe care le transcrie fonetic, însă în forme accesibile şi nespecialiştilor, dar este interesat, într-o serie de studii, de motivele stingerii folclorului amintit, de particularităţile epicii populare.

Culege şi tipăreşte, de asemenea, folclor dacoromân: Folclor literar vâlcean (1979), Folclor literar din Suceava (1989), mai important fiind volumul din urmă, care reuneşte texte (lirică predominant erotică) culese în 1939, în timpul unei anchete sociologice întreprinse de Universitatea din Cernăuţi, în comunele Voroneţ şi Mănăstirea Humor.

Invocaţia în poezia populară (1980) este un studiu de stilistică, în care sunt examinate, evolutiv şi estetic, în varietatea lor şi cu funcţionalitatea lor diversă, elemente de seamă ale oralităţii, aşa cum se manifestă ele în cântecul propriu-zis şi în cântecul bătrânesc. În Studii de literatură (1983), volum adunând studii despre Dimitrie Cantemir, Anton Pann, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Jean Bart, Octavian Goga, St. O. Iosif, Gib I. Mihăescu şi Ciprian Porumbescu, reţin atenţia acele pagini care conţin documente mai puţin cunoscute, comentarii privind unele manuscrise.

Opera literară

  • Istroromânii, Hotin, 1937;
  • Mensa academică, Cernăuţi, 1938;
  • Invocaţia în poezia populară, Bucureşti, 1980;
  • Studii de literatură, Iaşi, 1983.

Culegeri

  • Ciripiri ciribire. Cernăuţi, 1935;
  • Texte istroromâne, Bucureşti, 1959;
  • Brăduleţ de pe cărare, Bacău, 1972 (în colaborare);
  • Folclor literar vâlcean, introducerea editorului, Râmnicu Vâlcea, 1979;
  • Folclor literar din Suceava, Iaşi, 1989.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …