Titel Constantinescu

Titel Constantinescu (17 februarie 1927, Râmnicu Sărat, judeţul Buzău - 13 mai 1999, Bucureşti) - prozator şi poet. Este fiul Ioanei şi al lui Constantin Constantinescu, pictor de biserici.

Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1952) şi al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (1968), a desfăşurat o lungă carieră de regizor la Radio Bucureşti, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor” (1942) prefigurează vocaţia de autor pentru copii, Constantinescu publicând de-a lungul anilor versuri şi povestiri în mai toate revistele pentru copii. A colaborat cu versuri şi proză scurtă şi la „Viaţa românească”, „Gazeta literară” şi „Iaşul literar”.

Cartea de debut, Poveşti (1950), este urmată de numeroase volume pentru copii, între care şi romanele Prietenii mei cei mici (1958), S-au întors graurii (1960) şi Abecedarul din iarbă (1979). Povestirile sunt populate de personaje pline de candoare, cu o fantezie debordantă şi reacţii tipice vârstei. În afara acestui gen de literatură, a publicat două volume de poezie şi un roman. Numărătoarea (1969) cuprinde versuri de dragoste, care în ciuda unor ritmuri sprinţare încifrează în metafore şi sensuri mai adânci.

În La umbra cailor sălbatici (1984) poezia de dragoste capătă accente reflexive, sentimentul este asumat cu luciditate, tristeţea şi melancolia rămânând stări pasagere ale unui univers afectiv echilibrat. Ţara cailor, La umbra, Noaptea când caii sunt câteva dintre poeziile ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici reprezentând forţa primordială, nealterată de deformările socialului, puternică şi ocrotitoare.

Romanul Vacanţa cu lebăda (1985) se reţine prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanţată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare şi ştrengărie, alternarea faptelor narate şi a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginaţia fetei, plină de poveştile copilăriei, cât şi comentariile naratorului întreţesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romaneşti.

Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica şi... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu zi din perioada acută a dictaturii ceauşiste, pe care autorul o atacă cu toată înverşunarea fiinţei îndelung umilite şi jignite de minciună şi teroare. Stăpânit în viaţa de zi cu zi, impunându-şi în permanenţă o circumspectă autocenzură, în fapt pierdut în marea de frică ce a dominat şi paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, Constantinescu încredinţează acestor pagini scrise pentru sertar gânduri de revoltă şi neputinţă disperată în faţa degradării continue a vieţii. Autorul se supune unui tulburător examen de conştiinţă, în care obsedantă este laşitatea, a lui şi a celorlalţi, „eroi ai răbdării”, abandonaţi incertitudinii după patruzeci şi cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „ţară umilită, jignită, chinuită”.

Analist sever al propriei incapacităţi de a acţiona făţiş, semnatarul confesiunilor va fi intransigent şi cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje şi evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe şi spaimă”, de inerţie şi dezamăgire caracteristice perioadei, iar valoarea de cronică este sporită de însemnări referitoare la evenimente artistice, la atmosfera din Radiodifuziune, din teatre şi redacţii.

Constantinescu a scris, de asemenea, piese jucate la teatrele de păpuşi din întreaga ţară, numeroase scenarii radiofonice şi adaptări pentru teatru radiofonic după scriitori de seamă ai literaturii române şi universale, la cele mai multe semnând şi regia.

Opera literară

  • Poveşti, Bucureşti, 1950;
  • Ne jucăm, Bucureşti, 1951;
  • Prietenii mei cei mici, Bucureşti, 1958;
  • Copii în august, Bucureşti, 1959;
  • Greierul casei, Bucureşti, 1960;
  • S-au întors graurii, Bucureşti, 1960;
  • Trei căsuţe, trei drumuri, Bucureşti, 1963;
  • Fetiţa, soarele şi cocostârcul, Bucureşti, 1964;
  • Dacă deschid uşa, Bucureşti, 1968;
  • Numărătoarea, Bucureşti, 1969;
  • Omul de zăpadă, Bucureşti, 1971;
  • Ultimul om de zăpadă, Bucureşti, 1975;
  • Abecedarul din iarbă, Bucureşti, 1979;
  • La umbra cailor sălbatici, Bucureşti, 1984;
  • Vacanţa cu lebăda, Bucureşti, 1985;
  • La revedere, elefant, Bucureşti, 1989;
  • Frica şi... alte spaime, Bucureşti, 1996;
  • Moda de toamnă, Râmnicu Sărat, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …