Tipografiile şi bibliotecile din Transilvania în secolul al XVII-lea

Tipografiile s-au transformat în parte, în cursul veacului al XVII-lea, din tipografii particulare în instituţii culturale de caracter oficial, legate de curtea princiară, de oraşe, de biserici, de colegii. Conducătorii acestor tipografii au fost în majoritatea cazurilor teologi, care au privit activitatea lor ca pe o misiune în slujba bisericii. Centrul tipografic principal din Transilvania care se mutase de la Sibiu la Cluj, se mută acum la Alba Iulia, iar la unele curţi (pe domeniul Bethlen din Criş, 1684) şi mănăstiri (Şumuleu-Ciuc, prin Ioan Caioni, 1676) se întemeiară tipografii noi.

Cele mai înfloritoare tipografii din veacul precedent, după o vegetare mai mult sau mai puţin îndelungată, şi-au sistat activitatea. În primul sfert al secolului al XVII-lea, activitatea tiparniţei de la Braşov a încetat cu totul, ea fiind reluată abia în 1636, sub noua conducere a judelui Mihail Hermann, care durează până în 1660. Un succes deosebit a cunoscut reeditarea cărţilor didactice ale lui Comenius. După o lungă agonie, în 1660 a încetat definitiv şi tipografia lui Heltai de la Cluj.” La Sibiu, tiparul a avut o activitate neîntreruptă, cu tipografi ca Iacob Thilo, Marcus Pistorius etc., şi a culminat cu activitatea lui Ştefan Jungling, în anii 1666-1686.

Cea mai importantă tipografie transilvană din prima jumătate a secolului a fost, fără îndoială, cea întemeiată de Gabriel Bethlen în 1622 la Alba Iulia. Rostul ei era, pe lângă sprijinirea învăţământului de la colegiul academic din acest oraş, promovarea politicii culturale a principelui şi susţinerea propagandei calvine. Aci luă fiinţă o secţiune românească, organizată în 1639 prin străduinţele mitropolitului Ghenadie (1628 - 1640), care obţinu litere chrilice din Ţara Românească de la Matei Basarab. Odată cu tiparniţa veni şi un meşter tipograf, popa Dobre. Seria tipăriturilor româneşti a început cu o cărţulie de rugăciuni, apărută în 1639, şi s-a încheiat cu o nouă ediţie, completată, a catehismului calvin, în 1656.

Întreruptă apoi trei decenii, tipărirea cărţilor româneşti fu reluată în timpul lui Mihail Apafi (1662-1690). Spre sfârşitul secolului, tipografia de la Alba Iulia înregistrează o perioadă de intensă activitate în urma venirii din Ţara Românească a tipografului Mihail Ştefan (în Transilvania, Istvanovici), trimis de Constantin Brâncoveanu. El tipăreşte în 1699 cartea intitulată Chyriacodromion, care e în parte o retipărire a Cazaniei lui Varlaam, şi, în acelaşi an, Bucoavna. Ştefan a trecut mai târziu în Gruzia, unde a desfăşurat o frumoasă activitate, tipărind cărţi cu litere gruzine la Tbilisi, între 1709 -1711.

Legăturile cu Olanda au contribuit la frumoasa înfăţişare a tipăriturilor transilvane din această epocă. Începuturile se constată la tiparniţa de la Oradea, care a lucrat cu unelte comandate în Olanda (1640). Conducătorul ei, Avram Szenczi Kertesz (decedat în 1667), a învăţat meşteşugul tot acolo, după toate probabilităţile chiar în atelierele Elzevirilor. La fel, Nicolae Misztotfalusi Kis (1650-1702), fiu de iobag sărac, plecat în Olanda să studieze teologia, a învăţat acolo şi meşteşugul tiparului. În cei 10 ani cât a rămas în Olanda, el a devenit unul dintre cei mai renumiţi gravori de litere din Europa. Între altele, el a gravat şi primele litere cu alfabetul gruzin.

Printre cele aproape 100 de tipărituri ale acestui luptător pentru ridicarea nivelului cultural general şi autor al unor scrieri antifeudale, se află şi un Abecedar, dat la lumină încă de la începutul activităţii sale. La Sibiu a activat Tobia Teutsch, gravorul frumoasei foi de titlu, în stil baroc, a lucrării lui Mathias Miles, Siebenburgischer Wurgengel (1670). Cărţile se citeau pe o scară destul de largă, ceea ce a dus şi la creşterea numărului bibliotecilor. Alături de membri ai clasei dominante, posedau acum cărţi şi unii meşteşugari. Dar numărul tipăriturilor a crescut, comparativ cu veacurile anterioare, mai ales în bibliotecile intelectualilor.

Cele mai importante biblioteci particulare sunt acelea ale lui Mihail Halici, Valentin Frank von Frankenstein şi Samuil Kolesery. Bibliotecile lui Frank şi Kolesery ocupă un loc deosebit prin cărţile lor de medicină, ştiinţe naturale şi istorie. Cărţile din biblioteca lui Mihail Halici, cunoscute dintr-o listă autografă în limba latină, ni-l arată pe acesta ca pe un om foarte cult şi cu vederi progresiste.

Numărul volumelor, îmbrăţişând domenii foarte variate, e de peste 500, şi ele au fost clasificate de Halici în opere generale (enciclopedii, dicţionare), filologie, poezie, oratorie, cărţi ebraice, greceşti, filozofie, teologie, cărţi juridice, medicină şi ştiinţe naturale, istorie şi miscellanee, între care multe manuscrise, unele adnotate de fiu ca fiind ale tatălui său (paterna manuscripta).

O bibliotecă importantă a fost şi aceea a mitropolitului Sava Brancovici (1656-1683), între cărţile căruia s-au aflat - cu ocazia întocmirii unui inventar - pe lângă tipărituri bisericeşti în limba română, şi cărţi în limbile latină şi maghiară. Biblioteci particulare ca acelea ale lui Miles, Oltardus, Lutsch, Kapossi, Szatmarnemeti, Jenei au trecut apoi în bibliotecile liceului luteran din Sibiu şi a colegiului reformat din Cluj. Biblioteci se aflau şi la celelalte şcoli luterane (Braşov, Bistriţa, Sighişoara etc.) şi calvine (Aiud, Târgu Mureş, Orăştie etc.).

Biblioteca şcolii româneşti de la biserica din Şcheii Braşovului îşi are şi ea începuturile spre sfârşitul acestui secol (înainte de 1693). Alături de colecţiile arheologice şi numismatice ale unor reprezentanţi ai clasei stăpânitoare, în veacul al XVII-lea a început înfiinţarea unor colecţii muzeale pe lângă şcoli, cum e cazul muzeului de la Aiud.

Check Also

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, …

Ecoul Războiului de Independenţă în Transilvania

Războiul de Independenţă purtat de România în 1877-1878 a avut un puternic ecou în Transilvania, …

Clasele şi păturile sociale din Transilvania în perioada 1849-1867

Ţărănimea Procesul de diferenţiere a ţărănimii, început încă înainte de evoluţia din 1848, s-a accentuat …

Industria în Transilvania (1822-1847)

În deceniile premergătoare revoluţiei burgheze, chiar şi unii stăpâni de moşie care urmăreau lărgirea pieţei …

Adâncirea crizei feudale în Transilvania. Încercări de reforme (1822-1847)

În deceniul al treilea din secolul al XIX-lea, Imperiul habsburgic continuă să rămână sub raportul …