Tiparul şi cartea în ţările române în timpul Evului Mediu

Între elementele care au jucat un rol important în difuzarea valorilor culturale, cartea a ocupat un loc aparte. Sub formă de manuscris sau sub formă tipărită, cartea a circulat în întreg spaţiul locuit de români, contribuind la menţinerea unităţii de cultură şi de civilizaţie, la dezvoltarea şi afirmarea conştiinţei de neam.

Manuscrisul

Până la apariţia tiparului, manuscrisele au reprezentat principala formă sub care a circulat cartea, iar meseria de copist era o ocupaţie larg răspândită în epocă. Manuscrisele erau totuşi foarte rare şi aveau de aceea o valoarea foarte ridicată; ca atare, ele erau încadrate în categoria obiectelor preţioase, aparţineau oamenilor bogaţi şi erau lăsate moştenire prin testament. Multe dintre ele erau decorate cu miniaturi care le sporeau valoarea şi frumuseţea. Cele mai vechi manuscrise cu miniaturi sunt Tetraevangheliarul slavo-grec, caligrafiat şi pictat la Mănăstirea Neamţ de Gavril Uric (1429), şi Evangheliarul de la Mănăstirea Humor scris în 1473.

Tiparul

În spaţiul românesc, tiparul a apărut mai întâi în Ţara Românească la Târgovişte, pentru ca apoi, o dată cu tiparniţa de la Sibiu, să fie introdus şi în Transilvania. Acestor prime ateliere li s-au adăugat în timp noi tiparniţe la Braşov, Cluj, Oradea, Sebeş şi Orăştie. Activitatea tipografică din aceste centre a dus pe parcursul secolului al XVI-lea la tipărirea a 52 de cărţi, din care 14 în limba română, chiar dacă scrisă cu caractere slavone (scriere păstrată de altfel până în secolul al XIX-lea în afara arcului carpatic). Erau cărţi de cult, tipărite la iniţiativa şi cu sprijinul domniei.

Cu mici întreruperi, activitatea tipografică a continuat şi în secolul al XVII-lea, când a apărut şi prima tiparniţă a Moldovei, aşezată prin eforturile domnitorului Vasile Lupu la Trei Ierarhi. Din totalul cărţilor tipărite de-a lungul întregului secol, cele mai multe erau scrise în limba română, semn că şi în ţările române introducerea tiparului a dus, ca pretutindeni în Europa, la „democratizarea” culturii, manifestată în primul rând prin această impunere ca limbă de cultură a limbii vorbite de majoritatea populaţiei, în dauna limbilor de cult sau de cancelarie.

Creşterea numărului de cărţi a impus apariţia primelor biblioteci, mai întâi pe lângă mănăstiri, precum cele de la Igris în Transilvania, Neamţ şi Putna în Moldova sau Bistriţa în Ţara Românească. Cunoscute în epocă au fost biblioteca lui Constantin Brâncoveanu sau a stolnicului Constantin Cantacuzino, precum şi cea a Colegiului Academic de la Alba Iulia.

Tipografiile şi cartea tipărită

Începuturile activităţii tipografice sunt legate de numele călugărului Macarie, sârb de origine, care a introdus tiparul în Ţara Românească în 1508, la numai câteva decenii de la apariţia sa. Liturghierul slavon reprezintă prima carte tipărită pe pământul românesc.

În tipografia de la Sibiu, Filip Moldoveanu tipărea în 1544 prima carte în limba română intitulată Catehismul lutheran. În anul 1643 apărea Cartea românească de învăţătură sau Cazania, prima carte tipărită în Moldova prin eforturile mitropolitului Varlaam. La Alba Iulia, mitropolitul Simion Ştefan a tipărit în 1648 prima traducere a Noului Testament şi, trei ani mai târziu, „Psaltirea”. Prin tipărirea în limba română a „Psaltirei în versuri”, mitropolitul Dosoftei se numără printre precursorii poeziei culte româneşti.

O perioadă bogată pentru activitatea tipografică a fost cea a domniilor lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. În vremea celui dintâi, s-a început tipărirea „Bibliei de la Bucureşti”, terminată de Brâncoveanu. Rodnică a fost şi activitatea lui Antim Ivireanul care, la Râmnic, Snagov sau Târgovişte a tipărit peste 40 de cărţi.

Check Also

Gândirea filozofică, economică şi socială în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Gândirea filozofică se dezvoltă în Transilvania, începând cu a opta decadă a secolului al XVIII-lea, …

Începuturile vieţii politice moderne în ţările române în secolul XIX

Încă din 1802, programele politice ale partidei naţionale ceruseră alegerea unui domn străin, iar cererea …

Stemele unite ale ţărilor române

Bathoreştii Ideea de unitate naţională este foarte veche la români şi de aceea nu trebuie …

Eteria şi ţările române

Popoarele creştine din Imperiul Otoman au văzut în victoriile Rusiei asupra turcilor un prilej de …

Solidarităţi şi conflicte în timpul Evul Mediu

De-a lungul întregului Ev Mediu, proprietatea asupra pământului a reprezentat factorul determinant al raporturilor sociale: …