Teodor T. Burada

Teodor T. Burada (3 octombrie 1839, Iaşi - 17 februarie 1923, Iaşi) - muzicolog, folclorist, etnograf, violonist, memorialist şi istoric al teatrului. Cărturar de formaţie enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, Burada a moştenit de la tatăl său, Teodor (Tudorachi) Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (născută Isăcescu), aparţinând unei vechi familii de boieri moldoveni, înclinaţia spre muzică, literatură şi limbi străine. Şi-a făcut primele studii în casa părintească, având profesori iluştri precum V.A. Urechia şi Grigore Cobălcescu.

A intrat, în 1856, cadet la Şcoala Militară, pe care o părăseşte după un an, trecând ca elev la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). În 1860 şi 1861 era student la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, ţinând în acelaşi timp, gratuit, un curs de violină la Conservator. Pentru a-şi perfecţiona studiile, pleacă la Paris, unde urmează cursurile Facultăţii de Drept şi Conservatorul de Muzică, fiind primul student din Moldova înscris la această instituţie. Licenţiat în drept în 1865, se întoarce în ţară în anul următor. Până în 1885 ocupă funcţii în magistratură la Roman, Galaţi, Focşani şi Iaşi.

Stabilit definitiv în Iaşi din 1871, este numit în 1877, profesor de teorie şi solfegiu la Conservator. În 1885 demisionează din magistratură, pentru a rămâne doar profesor de muzică, şi se dedică cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903. Între timp, organiza în scopuri educative concerte populare gratuite. Cu acelaşi scop a scos la Iaşi, între 1875 şi 1877, un „Almanah muzical”. A colaborat la publicaţii prestigioase („Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Românul”, „Arhiva” etc.) şi a făcut parte din numeroase societăţi culturale, printre care Junimea (1878), Societatea „Amicii artelor” (1886), Societatea Ştiinţifică şi Literară din Iaşi, pe care o va conduce în intervalele 1903-1906 şi 1908-1914. A fost membru corespondent al Academiei Române (1887), propus de B.P. Hasdeu.

Cele dintâi cercetări pe care Burada le întreprinde sunt muzicale şi folclorice. A publicat studii de istoria muzicii şi a teatrului, în care a inclus şi teatrul popular (Istoria teatrului în Moldova, I-II, 1915-1922). Îl pasionau inscripţiile descoperite pe zidurile unor biserici vechi şi urmele preistorice din trecutul nostru. Rezultatele acestor cercetări i-au inspirat şi pagini literare, căci, în amintirile publicate mai târziu, în „Arhiva”, se regăsesc, povestite cu umor, unele din împrejurările care l-au dus la descoperirile amintite.

Interesându-se de muzica populară, a ajuns să se ocupe şi de alte laturi ale folclorului românesc (Despre întrebuinţarea muzică în unele obiceiuri vechi ale poporului român). A cules bocete şi le-a studiat în cadrul ceremonialului de înmormântare la români, urmărit pe zone geografice, fiind printre primii care au subliniat valoarea bocetului ca specie. Prioritatea o deţine şi în culegerea sau semnalarea unor cântece populare şi obiceiuri la români (Cântecul cununei, Caloianul etc.).

Călătorind prin ţară, el a sesizat diferenţele regionale dintre producţiile folclorice. O călătorie în Dobrogea (1880) este prima cercetare folclorică de tip monografic, care prezintă speciile populare în versuri (colinde, descântece, bocete, balade etc.) în cadru istoric, geografic şi etnografic. Pe folclorist nu l-a preocupat în primul rând valoarea literară a materialului cules, ci mai degrabă vechimea lui, iar alteori noutatea tematică. În căutare de urme istorice din trecut, îşi începe, în 1882, peregrinările la românii din Peninsula Balcanică şi Asia Mică. Nicolae Iorga l-a numit, într-o frumoasă caracterizare, „pelerin pe toate plaiurile rătăcirilor româneşti”. Aceste călătorii au avut ca rezultat interesante studii cu caracter etnografic şi folcloric.

Concepute monografic, studiile conţin numeroase consideraţii de ordin geografic, istoric, etnografic, folcloric, precum şi poezii, melodii populare şi texte dialectale (Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia, Poezii populare adunate în Macedonia etc.). Singulare erau preocupările sale pentru identificarea urmelor dacice în crestăturile plutaşilor pe cherestele sau ale şalgăilor pe droburile de sare. Din 1905 apare în „Arhiva” ciclul de prezentări etnografice descriptive ale unor obiceiuri de peste an şi practici ale poporului român, grupate sub titlul Privelişti şi datini în Moldova. Autorul le va relua, cu adăugiri, în primul capitol din Istoria teatrului în Moldova.

Burada înţelege teatrul popular într-o concepţie largă, incluzând aici şi alte manifestări cu caracter dramatic: pluguşorul, colinda, steaua. Interesante sunt descrierile minuţioase ale spectacolelor de teatru folcloric (texte, gesturi, mişcări ale actorilor, instrumente). Pentru unele jocuri dramatice (jocul caprei sau turca) este discutată problema originii, sugerându-se legături cu practici asemănătoare la greci şi romani. Sunt descrise, de asemenea, sorcova, jocul cucilor, caloianul, scoaterea cailor domneşti la ceair, nunta ţărănească etc.

Operă de informaţie în primul rând, Istoria teatrului în Moldova se încadra unei viziuni largi a autorului asupra istoriei generale a teatrului românesc. Modul de prezentare preferat, acela al unei înşiruiri cronologice pe stagiuni, i-a solicitat ani îndelungaţi de muncă. Paginile de memorialistică şi traducerile întregesc portretul acestui cărturar cu largi disponibilităţi. Relatările pline de umor ale experienţelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi şi antrenant. Pus în situaţii neprevăzute, de cele mai multe ori comice, povestitorul, înzestrat cu mult bun-simţ şi isteţime, găseşte rezolvări fericite.

Burada este primul care a făcut o călătorie la vlahii din Arabia, trimişi acolo de împăratul Justinian. În această amintire, el explică, într-o sinteză, scopul călătoriilor sale la românii din străinătate: „Pe aceşti fraţi ai noştri locuind în ţările străine, purtând greul jug al străinismului, i-am cercetat de aproape, vorbind despre ei în destule scrieri ce am publicat”. A.D. Xenopol, în 1904, aprecia că pe tărâm etnografic, folcloristic, arheologic şi literar, Burada este cel dintâi care s-a interesat de soarta românilor trăitori în diferite ţări, încercând să le redeştepte iubirea pentru muzica şi tradiţiile strămoşilor lor.

Muzicologie şi istoriografie muzicală

Opere, vol. I, ediţie îngrijită de Viorel Cosma, Bucureşti, 1974, cuprinde:

  • Conservatorul de Muzică din Iaşi - 1875;
  • Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Iaşi - 1876;
  • Despre întrebuinţarea musicei în unele obiceiuri vechi ale poporului român - 1876;
  • Cercetări asupra danturilor şi instrumentelor de muzică ale românilor - 1877;
  • Ziarele de muzică - 1879/1880;
  • Cronica muzicală a oraşului Iaşi, 1780/1860 - 1888;
  • Cercetări asupra Conservatorului Filarmonic-Dramatic din Iaşi, 1836/1838 - 1888;
  • Tanz und Spiel bei der Rumanien - 1889;
  • Cercetări asupra Şcoalei Filarmonice din Bucureşti, 1838/1837 - 1890;
  • Cercetări asupra muzicii ostăşeşti la români - 1891;
  • Şcoala de Muzică şi Declamaţie de la Rotopăneşti - 1898;
  • Cântec ostăşesc. Cuvintele lui Ştefan cel Mare - 1904;
  • Cercetări despre începutul teatrului românesc în Transilvania - 1905;
  • Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei - 1910, în Analele Academiei Române, Bucureşti, 1911;
  • Cuvântul omagial la aniversarea Societăţii de Muzică din Iaşi, 1912;
  • Corurile bisericeşti de muzică vocală armonică în Moldova, 1914;
  • Studiu asupra muzicii româneşti;
  • Istoria teatrului în Moldova, vol. I, Iaşi, Institutul Arte Grafice „N.V. Ştefaniu”, 1915; vol. I, Iaşi; vol. I-III în Istoria teatrului în Moldova, ediţie şi studiu introductiv de I.C. Chiţimia, Bucureşti, 1975.

Lexicografie şi biografii (studii şi articole)

  • Dicţionar muzical (1862-1875), în Opere, vol. II, ediţie critică de Viorel Cosma, Bucureşti, 1975;
  • Jean Jacques Rousseau (1875), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Bernard Romberg (1875), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Lucreţia Aguiari (1876), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Elena Asachi (1887), în Opere, vol. II, opus citat Biografia vornicului Teodor Burada (1888), în Opere, vol. II, opus citat;
  • D. Cantemir - muzician (1899), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Ioan Bursuc (1899), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Alexandru Flechtenmacher (1899), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Flechtenmacher - Christian, Alexandru, Maria (1900), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Ioan Poni (1902), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Popescu Anicuţa şi Eufrosina (1904), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Gavriil Musicescu (1905), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Un prince Moldave musicien (D. Cantemir) (1910); în Opere, vol. II, opus citat;
  • A.D. Xenopol (1915), în Opere, vol. II, opus citat;
  • George Enescu (1919), în Opere, vol. II, opus citat

Folclor, etnografie şi etnologie

  • O călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880; idem Bucureşti, 1962; idem în Opere, vol. IV, ediţie critică de Viorel Cosma, Bucureşti, 1980;
  • Cântecul cununei (1880), în Opere, vol. III, ediţie critică de Viorel Cosma, Bucureşti, 1978;
  • Despre crestăturile plutaşilor pe cherestele şi alte semne doveditoare de proprietate la români, Iaşi, 1880; idem în Opere, vol. IV, opus citat;
  • Datinele poporului român la înmormântări, Iaşi, 1882 (cuprinde: Bocetele populare la români - 1878; Bocetele din Bucovina - 1878; Bocete populare din Moldova - Dobrogea - 1879; Bocete populare |din Muntenia, Banat şi Transilvania - 1880; Bocete populare (din Basarabia) - 1882, studii şi culegeri publicate în „Convorbiri literare”, Iaşi, 1878-1882); idem, în Opere, vol. III, opus citat;
  • Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia (1883), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Datinile poporului român din Macedonia la înmormântări (1883), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Cântece de miriologhi (bocete) adunate din Macedonia (1883), în Opere, vol. III, opus citat;
  • O călătorie la Muntele Athos (1883), Iaşi, 1884; idem în Opere, vol. IV, opus citat;
  • O călătorie în satele moldoveneşti din gubernia Kerson (Rusia), Iaşi, 1893; idem în Opere, vol. IV, opus citat;
  • Despre crestăturile şalgăilor pe droburile de sare (1885), în Opere, vol. IV, opus citat;
  • Poesii populare adunate în Macedonia (1885), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Datinile di la nunţi ale poporului aromânescu dintru Macedonie (1889), în Opere, vol. III, opus citat;
  • O călătorie în satele româneşti din Istria (1891), Iaşi, 1896;
  • Cântecul lui Mihai Viteazul la românii din Macedonia (1892), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Obiceiuri la naşterea copiilor poporului român în Macedonia (1892) în Opere, vol. III, opus citat;
  • O călătorie la românii din Bithinia - Asia Mică (1893), Iaşi, 1893;
  • Românii din Asia-Mică. Relaţiune de călătorie, în „Analele Academiei Române”, Bucureşti, 1893;
  • O călătorie la românii din Moravia (1894), în „Arhiva” nr. 5 şi 6, Iaşi, 1894; idem în extras;
  • Pluguşorul (1894), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Cercetări despre românii din insula Veglia (1895), Iaşi, 1896;
  • O călătorie la românii din Silesia Austriacă (1895), Iaşi, 1896;
  • Rămăşiţe româneşti în Galiţia (1896), în „Buletinul Societăţii de Geografie”, Bucureşti, 1897;
  • Pomul Crăciunului (1898), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Datini la poporul român. Colinda cu buhaiul, în „Evenimentul” nr. 1.437, Iaşi, 18 ianuarie 1898;
  • Priveghiul la morţi (1901) în Opere, vol. III, opus citat;
  • Secţiunea valahă de la Expoziţiunea etnografică din Praga (1895), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Cânticlu care s’cântă di Tani Ianismata (1904), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Caloianul (1904), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Privelişti şi datini populare din Moldova (1905/1909), în Opere, vol. III, opus citat;
  • O călătorie la românii din gubernia Kamienitz-Podolsk (Rusia), în „Arhiva” nr. 12, Iaşi, 1906;
  • Călătorii în Orient. De la Ierusalim la M-rea Sf. Sava, în „Evenimentul” nr. 114, 116, 117, 118 şi 119, Iaşi 1908;
  • O călătorie la valahii (românii) din Kraina, Croaţia şi Dalmaţia, Iaşi, 1908;
  • Moeurs populaires: „Caloianul”, în Opere, vol. III, opus citat;
  • Miriologhi (bocete) adunate din Macedonia (1913), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Conăcăria şi iertăciunea la nunţile românilor din Basarabia (1915), în Opere, vol. III, opus citat;
  • O colonie de vlahi în Arabia, Bucureşti, Atelierele Grafice Socec, 1915;
  • Despre descântece, farmece, vrăji (1916/1925), în Opere, vol. III, opus citat;
  • Muzica populară la români (1919);
  • O călătorie în Egipt, în „Tribuna ceferistă” nr. 11 şi 12, Iaşi, 1922;
  • O călătorie prin Siria şi Palestina, în „Tribuna ceferistă” nr. 13, 16, 17, 18, 19 şi 20, Iaşi 1922.

Organologie muzicală

  • Arcuşul (1875), în Opere, vol. II, ediţie critică de Viorel Cosma, Bucureşti, 1975;
  • Originea violinei şi perfecţionarea ei (1876), în Opere, vol. II, opus citat, Despre întrebuinţarea clopotelor în muzică (1881), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Die Musikinstrumente der Rumanen (1889), în Opere, vol. II, opus citat;
  • Instrumente muzicale. Dicţionar: Alăută (1898), Bucium I (1898), II (1898), III (1908), Buhai I (1898), II (1908), Caval (1898), Chitară (1898), Cimpoi (1898), Cobză (1898), Cobuz (1898), Corn (1898), Dairea (1900), Daulă (1900), Drâmbă (1900), Gaidă (1900), Nai (1904), Nei (1904), Surlă (1904), Telincă I (1904), II (1909), Trişcă (1904) şi Trâmbiţă (1908).

Muzică de cameră

  • Tanzi-Polca, opus 6 (1875), pentru pian, Iaşi, litografia N. Roteanu (1875);
  • Souvenir de Galatz, opus 7 (1875), cadril pe teme greceşti, pentru pian, Iaşi, litografiat N. Roteanu, (1875);
  • Le souvenir (1875), cadrul briant pentru pian;
  • Lucreţia-Polca, opus 10 (1875), pentru pian, în „Almanah muzical”, Iaşi, 1875;
  • Schnell-Polca, opus 11 (1876), pentru pian, în „Almanah muzical”, Iaşi, 1876;
  • Elena-Hora, opus 12 (1877), pentru pian, în „Almanah muzical”, Iaşi, 1877;
  • Imn triumfal, opus 14 (1883), pentru pian, supliment revista „Lumea ilustrată”, Iaşi, nr. 9 (Leipzig, 1883);
  • Berceuse, opus 15, pentru vioară şi pian;
  • Bolero-Caprice, opus 16, pentru vioară şi pian;
  • Doină şi cântece naţionale, potpuriu pentru vioară şi pian: Rapsodia românească nr. 7, pentru vioară şi pian;
  • Rapsodia românească nr. 2, pentru vioară cu acompaniament de piano;
  • Rapsodia românească nr. 3, pentru vioară cu acompaniament de piano;
  • Unirea românilor. Rapsodie pe cântece populare ale românilor... (1905), pentru pian (orchestraţie de Eduard Caudella).

Muzică corală

  • Cântecul ostăşesc făcut de Ştefan cel Mare, pus în muzică de Teodor T. Burada cu ocaziunea inaugurării statuii marelui erou în Iaşi, 5 iunie 1883.

Muzică vocală

  • Du-te blândă păsărică (1898), romanţă pentru voce şi pian, versuri de Artur G. Sion, Bucureşti, 1900.

Lucrări didactice

  • XII Studii pentru violină, opus 9 (1875), aprobate de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru şcoalele de musică din ţară, Iaşi (1875); idem, Bucureşti, 1964 (ediţia II), îngrijitor de ediţie profesorul George Manoliu.

Traduceri

  • Deplinile anekdote a lui Balakirev, fostul bufon la curtea lui Petru cel Mare al Roşiei, traduse de Teodor, Konstantin şi Mihail Burada în beneficiul profesorului lor D. Aleksandru Zaraenov, Iaşi, 1853;
  • Stradella, în „Almanah muzical”, Iaşi, 1875;

Cercetări asupra notelor defectuoase a instrumentelor cu arcuş, traducere după Achille Dien, în „Almanah muzical”, Iaşi, 1876.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …