Teoctist Blajevici

Teoctist Blajevici (23 februarie 1807, Tişăuţi, judeţul Suceava - 9 iulie 1879, Cernăuţi) - cărturar şi autor de versuri.

Teodor pe numele de mirean, fiu al parohului din Tişăuţi, după studii teologice la Cernăuţi, este numit, din 1832, preot la Storojineţ şi Prisăcăreni, iar după 1837 intră în cinul monahal. La Cernăuţi, a funcţionat ca „spiritual” şi, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic.

Între 1848 şi 1866, asesor şi referent la Consistoriul episcopal, suplineşte, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu şi la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan şi vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei.

Blajevici publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuţi, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuţi, poezia Simţirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuţi - şi Cocoveica şi vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G.R. Derjavin, cu un conţinut religios.

În 1848, el tipăreşte, într-o foaie volantă, ca şi Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe 1854 figurează o imitaţie a lui Blajevici după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În acelaşi an, îi apar într-o broşură poeziile Preotesele vădane şi Imnul văduvelor preotese.

Limba poeziilor sale este curată, lipsită de împrumuturi străine, cu o ortografie neinfluenţată de etimologismul lui Aron Pumnul. Lui Blajevici îi aparţine şi o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov şi Cernăuţi, în 1844, manual care a cunoscut mai multe ediţii.

În anexa gramaticii, Blajevici adaugă o Culegere de anecdote, fabule şi „istoricele”, traduceri de proverbe, idiotisme şi texte literare româneşti. Pentru necesităţile învăţământului teologic, a redactat alte trei manuale, tipărite la Viena, în 1865. La deschiderea mormintelor domneşti de la Putna, în 1856, el glorifică într-o scurtă descriere, în limba germană, viaţa lui Ştefan cel Mare. Ierarh cu merite culturale şi înzestrare poetică, Blajevici şi-a ales, ca poet, pseudonimul Teoctist Şoimul.

Lui Blajevici îi aparţine şi un proiect de organizare a unei şcoli primare de fete, alcătuit în limba germană, pe când era egumen la Dragomirna. Ca dovadă a preţuirii de care s-a bucurat acest ierarh cu merite culturale şi înzestrare poetică, care îşi alesese, ca poet, pseudonimul Teoctist Şoimul, este şi dedicaţia pe care i-o face Iraclie Porumbescu pe colecţia lui de zicale.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …