Ţările române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Situaţia din Europa Răsăriteană şi Sud-Estică

Întreaga societate europeană este martora, în acest veac, a unor prefaceri structurale însemnate. Acestea sunt însă neuniforme şi neparalele. Pe când în ţările din Europa apuseană şi centrală relaţiile capitaliste îşi croiesc drum, anevoios, este drept, dar fără oprire, în Europa răsăriteană predomină domeniul feudal bazat pe munca silită a ţăranului aservit. În timp ce în partea apuseană a continentului dezvoltarea relaţiilor capitaliste a avut loc prin exproprierea ţăranilor de lotul lor de pământ, în partea răsăriteană ţăranul, pentru a fi silit la robotă sau clacă sporită, este legat de glie.

Pe când în apusul Europei procesul de centralizare a statelor şi de formare a naţiunilor se generalizează, în răsărit fărâmiţarea şi anarhia feudală, ca expresie a regimurilor nobiliare, este fenomenul caracteristic. Pe când în Europa apuseană se formează state naţionale, în cea răsăriteană se menţin imperii multinaţionale înrobitoare de popoare.

Arena politică a Europei în prima jumătate a secolului al XVII-lea este dominată de Războiul de 30 de ani (1618-1648) cu repercusiuni însemnate şi în răsăritul Europei, implicit în Transilvania participantă la acest război care, sub haina religioasă (lupta între catolici şi protestanţi), urmărea scopuri politice evidente. Războiul de treizeci de ani în realitate era o vastă coaliţie antihabsburgică a diferitelor popoare, sub egida Franţei.

În tot acest timp, în răsăritul Europei, inclusiv cele trei ţări româneşti, războaiele turco-polone şi polono-ruse lasă urme vizibile. Împiedicată în expansiunea sa spre Apus, monarhia habsburgică după încheierea Războiului de treizeci de ani prin pacea din Westfalia, îşi îndreaptă privirile spre sud-est, provocând un şir neîntrerupt de războaie cu Imperiul otoman. Respingerea turcilor de la Viena (1683) de coaliţia austro-poloneză înseamnă deschiderea cuceririlor austriece în Ungaria şi Transilvania, recunoscute prin pacea de la Karlowitz (1699).

Chiar în anul încheierii păcii din Westfalia, în răsărit începe războiul de eliberare a Ucrainei de sub stăpânirea polonă, război încheiat cu unirea Ucrainei la Rusia. Ridicarea Rusiei în a doua jumătate a secolului al XVII-lea a avut ca urmare schimbarea echilibrului de forţe în răsăritul Europei. Războaiele Rusiei împotriva Imperiului otoman pentru eliberarea Ucrainei apusene şi a Crimeii, inaugurate în ultimul sfert al veacului al XVII-lea şi încheiate la 1700 prin pacea de la Constantinopol, au trezit nădejdi de eliberare ale popoarelor supuse Porţii: români, bulgari, sârbi şi greci. Acestea se orientează tot mai mult spre Rusia în plină ascensiune.

Check Also

Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura …

Frământări sociale în ţările române în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Domniile autoritare cu tendinţe de centralizare din secolul al XV-lea: Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, …

Dezvoltarea culturală în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Perioada care începe cu ultima treime a veacului al XVIII-lea şi ia sfârşit în preajma …

Societăţile culturale în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Dacă presa din ţările româneşti a izbutit – cum vom vedea – să înmănuncheze, în …

Dezvoltarea ţărilor române de la sfârşitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XV-lea

În noua perioadă istorică, ţările române realizează progrese atât din punct de vedere economic, politic-instituţional, …