Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea în timpul Evului Mediu

Desfăşurat aproape concomitent la sud şi est de Carpaţi, procesul formării statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea a avut loc într-un context extern favorabil. La constituirea Ţării Româneşti şi a Moldovei au contribuit şi românii din Transilvania, contribuţie ilustrată de tradiţia istorică a descălecatului. Organizate ca voievodate cu structuri instituţionale asemănătoare, ele au reflectat unitatea de civilizaţie din întreg spaţiul românesc.

Ţara Românească

Închegarea statală a Ţării Româneşti s-a realizat prin unificarea formaţiunilor politice de la sud de Carpaţi, atestate istoric pentru prima oară în Diploma cavalerilor ioaniţi. Reunirea formaţiunilor sub o conducere unică a fost opera lui Basarab I, şi ea urma încercărilor lui Litovoi din secolul al XIII-lea de anulare a raporturilor de vasalitate faţă de Ungaria. Unificând cnezatele şi voievodatele sub autoritatea sa, el a pus bazele unui stat menţionat în primele decenii ale secolului al XIV-lea cu numele de Valahia Nord-Dunăreană; curtea domnească a fost stabilită la Argeş.

De începuturile Ţării Româneşti se leagă şi legenda descălecatului lui Negru Vodă din Făgăraş, ilustrând contribuţia demografică şi instituţională a românilor din Transilvania la întemeierea statului valah. Constituit într-o zonă de confruntare a intereselor hegemonice maghiare şi tătare, noul stat a pus capăt pretenţiilor de suzeranitate ale regelui ungar Carol Robert de Anjou, prin victoria în lupta de la Posada (1330). În perioada ce a urmat a avut loc desprinderea din sfera de dominaţie a Hoardei de aur.

Moldova

Un proces similar de unificare şi emancipare politică a avut loc şi la est de Carpaţi. Într-o primă etapă, Ludovic I al Ungariei a creat în nordul Moldovei o marcă de apărare împotriva tătarilor din nordul Mării Negre, cu centrul la Baia şi mai apoi la Şiret. Ea purta numele de Moldova Mică, şi era condusă de Dragoş, voievod de Maramureş. Cel de-al doilea „descălecat” din Maramureş a fost cel al lui Bogdan care, profitând de răscoala boierimii moldovene, i-a înlăturat pe urmaşii lui Dragoş. În urma luptelor purtate cu coroana maghiară, Bogdan a dobândit independenţa statului şi a organizat Moldova într-un stat deplin, într-o domnie.

Dobrogea

În secolul al XIV-lea, între Dunăre şi Marea Neagră s-a constituit o altă unitate statală, prin unificarea formaţiunilor existente în jurul Ţării Cavarnei. Izvoarele istorice menţionează în 1346 ca despot pe Balica, urmat de Dobrotici şi fiul acestuia Ivanco. Ameninţată de primejdia otomană, Dobrogea a fost inclusă în 1388 în Ţara Românească sub Mircea cel Bătrân, dar a fost pierdută după 1417.

Organizarea şi consolidarea politico-instituţională

Ultimele decenii ale secolului al XIV-lea au însemnat pentru ţările române o perioadă de consolidare a independenţei şi de desăvârşire a organizării politico-instituţionale. Acest lucru s-a realizat în timpul domniilor lui Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu (Ţara Românească) şi ale lui Laţcu, Petru I Muşat şi Roman I (Moldova).

Instituţia centrală era domnia, domnul, deţinătorul ei, având şi calitatea de voievod - şef suprem al armatei. Era ajutat de un sfat domnesc alcătuit iniţial din mari boieri şi mai apoi din boieri cu dregătorii. Organ consultativ, cumulând şi atribuţii judiciare, Adunarea ţării a fost convocată periodic începând din secolele XIV-XV. Sub aspect administrativ-teritorial, în Ţara Românească s-au constituit judeţele iar în Moldova ţinuturile.

Baza forţei armate în ambele ţări a constituit-o „oastea cea mare” căreia i se adăuga sistemul de cetăţi. Din punct de vedere religios, românii din ambele ţări au rămas legaţi de Bizanţ, opunând rezistenţă ofensivei catolice. Întemeierea mitropoliilor în ambele ţări a consolidat ortodoxismul şi a dat o legitimare ecleziastică celor două state româneşti. Vechiul drept cutumiar românesc s-a menţinut, dar începând cu secolul al XV-lea au apărut şi primele legiuiri scrise, de origine bizantină.

Check Also

Stabilirea pe teritoriul Dobrogei a primelor oraşe-state de tip sclavagist: colonii greceşti

Întemeierea coloniilor greceşti de pe ţărmul de apus şi de nord al Mării Negre prezintă …

Sărbătorile în Dobrogea romană

De cultele amintite se leagă, de altă parte, celebrarea în cetăţile dobrogene a unor sărbători …

Lumea satului în ţările române în timpul Evului Mediu

În Evul Mediu, românii au locuit în principal la sate. Lumea rurală a stat la …

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …

Relaţiile agrare în Dobrogea romană

Exploatarea proprietăţilor se făcea cu mâna de lucru a sclavilor şi mai ales a ţăranilor …