Tag Archives: Unirea Principatelor Române

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea poporului şi unitatea sa naţională. Era foarte puternic şi învăţământul, niciodată stins în mintea şi inima locuitorilor din Oltenia, că ţara românilor este ţara Daciei, că patria este trinitatea din 1600 realizată sub fostul ban al Craiovei, Mihai Viteazul. Revoluţia de la 1848 a înaripat pe craioveni pentru a înfăptui visul unităţii neamului şi astfel îi găsim printre cei mai tenace luptători pentru Unirea Principatelor. În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau foştii luptători de la 1848: …

Read More »

Votul pentru Unirea Principatelor Române şi dezbaterile Adunărilor ad-hoc din 1857

La 7/19 octombrie 1857, Constantin Hurmuzaki a supus Adunării ad-hoc a Moldovei un proiect de încheiere prin care se adresau mulţumiri puterilor europene. În aceeaşi şedinţa, Kogălniceanu prezenta o propunere, ca purtător de cuvânt al partidei naţionale, prin care cerea ca autonomia, Unirea – „dorinţa cea mai mare, cea mai generală” -, prinţul străin, neutralitatea şi o Adunare legiuitoare, care să reprezinte „interesele naţiei”, precum şi garanţia colectivă a puterilor, să fie proclamate dorinţe fundamentale ale poporului român. Hurmuzaki a susţinut călduros propunerea, dar reacţiunea separatistă prezentă în Adunare, prin marele boier Alecu Balş şi prin locţiitorul de episcop Hermeziu, …

Read More »

Viaţa economică a Craiovei în preajma Unirii Principatelor

Marea operă reformatoare înfăptuită în timpul domniei lui Cuza a lăsat amprente şi asupra vieţii Craiovei care, la începutul domniei sale, reflecta fidel stadiul de trecere de la feudalism la capitalism al economiei româneşti. În preajma Unirii, Craiova număra circa 25.000 locuitori, situându-se din acest punct de vedere, imediat după capitala Ţării Româneşti. În Craiova existau în acea vreme 4.633 de clădiri, dintre care 3.220 de case, 26 de biserici, 11 şcoli, 60 de fabrici-ateliere. Din cele 3.220 de case, 2.500 aparţineau sărăcimii, având un singur nivel sau se găseau sub pământ. Totodată, Craiova se înscrie printre oraşele cu cea …

Read More »

Craiova între Revoluţia de la 1848 şi Unirea Principatelor

Din nou oraşul trăia dramatice evenimente care urmau scurtelor momente de speranţă ale locuitorilor săi pentru o adevărată renaştere sub semnul libertăţii şi demnităţii cetăţeneşti. Pentru craioveni, revoluţia de la 1848 semănase nădejdi luminoase, care nu au putut fi şterse de reacţiunea postrevoluţionară din anii ocupaţiei străine. Învăţămintele revoluţiei erau tot atâtea hotărâri ale maselor şi conducătorilor progresişti de a înfăptui cât mai curând idealurile de libertate socială, unitate şi independenţă naţională. Poporul român intra cu 1848 într-o etapă de încordare a tuturor energiilor sale pentru realizarea marilor obiective sociale şi naţionale. Craiova, cu locuitorii săi, se afla în primul …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Începutul procesului de formare a statului naţional român

Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cruciale ale istoriei patriei noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric care s-a maturizat în condiţiile începutului orânduirii capitaliste şi ale formării naţiunii române. Împrejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române – Moldova, Transilvania, Ţara Românească – şi a celorlalte provincii româneşti. Statul naţional român s-a format treptat, primul pas hotărâtor fiind Unirea din 1859; acest proces istoric se va încheia în anul 1918, când lupta de eliberare naţională a …

Read More »

Unirea Principatelor şi reformele lui Alexandru Ioan Cuza

În Transilvania înfrângerea revoluţiei a readus dominaţia regimului absolutist habsburgic, cu o centralizare strictă de la Viena, iar în celelalte state româneşti a readus dubla ocupaţie străină: turcă şi rusească. În aceste condiţii, mişcarea naţională este mutată de emigraţia postpaşoptistă în special în apusul Europei, unde românii încep să militeze pentru unirea principatelor. Unirea Principatelor Condiţiile interne nu erau favorabile unirii, mai ales după ce în 1849, prin convenţia încheiată între Rusia şi Turcia la Balta Liman, autonomia principatelor a fost restrânsă şi mai mult, cele două puteri retrăgând Adunărilor Obşteşti (înlocuite cu divanuri) dreptul de a-l alege pe domnitor, …

Read More »

Lupta pentru Unirea Principatelor Române şi uneltirile separatiste în a doua jumătate a anului 1856

La începutul lunii iulie 1856, locul domnitorilor a fost luat de câte un caimacam. Turcia preferase să renunţe la soluţia unor caimacamii regulamentare de trei, un singur caimacam fiind mai uşor de influenţat. În Ţara Românească a fost numit în acest post fostul domn Alexandru Ghica, iar în Moldova (unde reacţionarii ceruseră ataşarea unui comisar turc pe lângă caimacam) Toderiţă Balş. Pentru obţinerea căimăcămiei, Balş dăduse mari sume de bani demnitarilor turci. Exprimând interesele reacţiunii boiereşti, regimurile instituite de cei doi caimacami se arătau potrivnice dorinţelor poporului român din cele două ţări. „Căimăcămiile de astăzi – se scria într-o broşură …

Read More »

Tulburările anului 1848. Lupte pentru Unirea Principatelor

Cu toate acestea o scânteie rătăcită a zilelor din februarie din Paris căzu şi la Dunărea de Jos şi aprinse puţin. Şi se găsiră aici destui tineri generoşi care văzuseră într-însa un adevărat foc nimicitor şi ispăşitor şi comunicară această impresie contimporanilor şi posterităţii. La începutul anului revoluţionar ambii domni erau ocupaţi cu afaceri proprii şi de stat de o natură secundară, iar Bibescu putea vorbi cu mândrie de unele fântâni durate acum de curând în Bucureşti. Lui îi exprimă şi Adunarea Deputaţilor, convocată în ianuarie, mulţămirea ei nemărginită pentru osteneala depusă. Adunarea din Moldova îşi ţinu şedinţele, care durară …

Read More »

Unirea Principatelor Române şi domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Realizarea Unirii: condiţionări interne şi externe Convenţia de la Balta-Liman din primăvara anului 1849 a restabilit Regulamentele Organice şi dominaţia efectivă a Rusiei şi a Imperiului Otoman. Noii domni, numiţi pe 7 ani şi consideraţi înalţi funcţionari ai imperiului, au fost Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Al. Ghica în Moldova. Puterea suzerană şi cea protectoare le controlau activitatea, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale şi naţionale şi să menţină stabilitatea politică. Ambii domni au încurajat dezvoltarea economică şi învăţământul şi au avut o bogată activitate reformatoare. Grigore Al. Ghica a îngăduit revoluţionarilor exilaţi în 1848 să revină în …

Read More »