Tag Archives: Tudor Vladimirescu

Visul lui Tudor Vladimirescu, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Visul lui Tudor Vladimirescu, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Vasile Alecsandri Visul lui Tudor Vladimirescu „Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamii voinicel! De când mama ţi-ai lăsat Şi olteni ţi-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în gheară Şi s-alungi grecii din ţară, Mult la faţă te-ai schimbat Şi mi te-ai întunecat! Spune, maică, ce te doare, Că m-oi face vrăjitoare, De alean să te discânt, Să calci vesel pe pământ.” „Alei, maică! alei, dragă! Curând visul mi-l desleagă. Că ştii, maică? am visat Buzduganu-mi fărâmat! Sabia-mi cea bună, nouă, Am …

Read More »

Prinderea şi omorârea lui Tudor Vladimirescu

Ieşind cu trupele sale înaintea lui Tudor Vladimirescu şi cerându-i să accepte o întrevedere, Iordache Olimpiotul a izbutit să oprească marşul armatei pandurilor spre Râmnicu Vâlcea. Faptul s-a petrecut la 18 mai, la satul Goleşti, iar la 21 mai, Tudor a fost arestat de Iordache. O versiune asupra desfăşurării acestor evenimente ne prezintă M. Raybaud, cu asigurarea că o deţine de la martori oculari: „Iordache l-a arestat pe Tudor la a doua întâlnire avută cu el. La prima întrevedere, Iordache i-a arătat nişte scrisori interceptate, ce dovedeau relaţiile lui Tudor cu turcii. Tudor n-a negat faptul, dar s-a apărat spunând …

Read More »

Legământul lui Tudor Vladimirescu cu Eteria

Când conducerea Eteriei a hotărât să pornească mişcarea, Tudor a socotit că sosise momentul să ridice steagul răscoalei în Oltenia. Prin legăturile sale cu pandurii şi prin prestigiul de care se bucura în rândurile lor, Tudor era desigur cel mai indicat să îndeplinească asemenea misiune. Fapt important, în noiembrie 1820, când a venit la Bucureşti, Tudor a descins la Constantin Samurcaş, în casa căruia s-au ţinut consfătuirile principalilor membri ai Eteriei şi s-au luat hotărârile în vederea acţiunii iminente. La 15 ianuarie 1821, când Alexandru Suţu era pe moarte sau mort, s-a format un comitet de oblăduire, un fel de …

Read More »

Teoria celor două etape opuse ale mişcării lui Tudor Vladimirescu

Tezele memorialistului Ştefan Scarlat Dăscălescu asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu au fost actualizate prin lucrările lui Andrei Oţetea. Ştefan Scarlat Dăscălescu consideră, după cum s-a spus şi. mai sus, că Vladimirescu a răsculat norodul ca mandatar al lui Alexandru Pini şi al capilor revoluţiei greceşti. Iniţial, acţiunea comandantului de panduri era îndreptată, deşi nu pe faţă, „asupra turcilor, în favorul grecilor”. „Văzând [apoi] că trebile grecilor nu merg bine aice, că de a intra ruşii nu-i speranţă, după ce Împăratul Alexandru la congresul de la Laybach a dezavuat pe Ipsilant şi a negat orice părtăşie [a Rusiei cu acţiunea eteristă, …

Read More »

Caracterul antifeudal al programului lui Tudor Vladimirescu

A ştiut Tudor Vladimirescu, în împrejurări atât de complicate, să întocmească programul unei mişcări antifeudale? Criticii de astăzi ai lui Vladimirescu îi judecă actele prin raportare la câteva principii socotite inatacabile, părând a ţine de domeniul evidenţei, precum acestea: răsturnarea regimului economic, social şi politic din Ţara Românească presupunea, ca o condiţie sine qua non, ridicarea împotriva Imperiului otoman; nu era cu putinţă ca o mişcare revoluţionară să combată feudalismul, colaborând cu boierimea etc. Cererile norodului românesc – constată aceştia -, în loc să preconizeze măsuri care să zdruncine dominaţia turcilor şi a boierilor, lăsau, în fond, aproape intact regimul …

Read More »

Raportul între asuprirea otomană şi cea fanariotă. Poziţia lui Tudor Vladimirescu

Trebuie evidenţiat mai întâi faptul (neglijat sau chiar contestat uneori) că statutul internaţional al Principatelor dunărene, stabilit prin tratate, prevedea autonomia acestor ţări. Într-un articol scris în 1854, Karl Marx a reprodus fragmentar şi a comentat „tratatele pe care moldovenii şi valahii le-au încheiat ci înşişi cu Poarta”, în 1393, 1460 şi 1511 (aşa-numitele „capitulaţii”), arătând că ele nu şi-au pierdut valabilitatea, ci dimpotrivă, au fost recunoscute în cadrul convenţiilor ulterioare dintre Rusia şi Turcia: „Din aceste capitulaţii – scrie Marx -, care continuă să fie şi azi în vigoare, întrucât n-au fost anulate prin nici un fel de tratat …

Read More »

Împrăştierea oastei pandurilor lui Tudor Vladimirescu

Totuşi, o mică parte din armata lui Tudor Vladimirescu (o optime: 800 de panduri din 6.000, după Cioranu; vom vedea însă că cifra de 800 este exagerată) s-a alăturat eteriştilor în a doua luptă de la Drăgăşani (7/19 iunie 1821). Evenimentele s-au desfăşurat astfel: Chiriac Popescu povesteşte că, după prinderea lui Tudor, prima grijă a lui Iordache a fost să smulgă de la armata pandurilor „tacâmurile de război ale Vladimirescului”: tunurile mai mari, muniţia şi zahereaua. Pandurii au fost zoriţi să treacă peste Olt, iar materialele lor de război şi proviziile au fost oprite de Iordache la Piteşti, cu promisiunea …

Read More »

Cucerirea puterii politice de către Tudor Vladimirescu. Relaţiile sale cu boierii divaniţi în a doua etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Cel care s-a opus venirii lui Tudor Vladimirescu cu Adunarea norodului în capitală a fost şeful gărzii de arnăuţi din Bucureşti, colonelul Sava Fochianos, atât în calitatea sa de căpetenie eteristă, cât şi în aceea de vechi slujbaş al regimului fanariot, iar în momentul acela, de slujitor al principelui Scarlat Callimachi. Sava păzea oraşul şi nu voia să-l încredinţeze decât fie lui Alexandru Ipsilanti, fie domnitorului numit de Poartă, Scarlat Callimachi, el însuşi partizan ascuns al Eterei. La 16 martie, caimacamii lui Callimachi – Constantin Negri şi Ştefan Vogoride -, văzându-şi autoritatea ameninţată de răsculaţii ce se apropiau de Bucureşti, …

Read More »

Legăturile lui Tudor Vladimirescu cu turcii

Legăturile cu turcii, principalul cap de acuzare formulat de eterişti împotriva lui Tudor Vladimirescu, se cer examinate cu atenţie. Faptul că Vladimirescu a căutat neîntrerupt, încă de la începutul revoluţiei, să ajungă la înţelegere cu Poarta, câştigându-i adeziunea la revendicările antiboiereşti şi antifanariote ale românilor asupriţi, a constituit o împrejurare defavorabilă Eteriei, care voia ca şeful pandurilor să se ridice împotriva Imperiului Otoman, iar nu împotriva fanarioţilor. Negocierile lui Vladimirescu cu turcii, pe tema regimului grecesc din Principate, apar într-o lumină sau alta, după cum definim revoluţia pandurilor ca antiotomană sau antifanariotă. Dacă ţăranii români s-au răsculat în unire cu …

Read More »

Extrase din actele lui Tudor Vladimirescu

„Eu numai cu pandurii ţării, făr’ de nici un ostaş străin, voi face de nu să va mişca o iarbă din pământul ţării” (Tudor către Nicolae Glogoveanu, 5 februarie 1815). „Pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?… Ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au mai uscat!” (Tudor Vladimirescu, Proclamaţia de la Padeş, 23 ianuarie 1821). „Domnii ţării dimpreună cu boierii greci şi români unindu-să cu toţii ne-au …

Read More »