Tag Archives: Ţara Românească

Politica internă a Moldovei şi Ţării Româneşti (1774-1821)

Încercarea boierilor în timpul războiului din 1768-1774 de a înlocui, cu sprijinul Rusiei, domnii fanarioţi cu domni pământeni, aleşi de ei, n-a izbutit. După încheierea păcii, domnii fanarioţi au fost restabiliţi prin numirea de către Poartă a lui Alexandru Ipsilanti în Ţara Românească şi a lui Grigore Ghica în Moldova. Regimul astfel restaurat avea să dureze până la mişcarea din 1821. Boierimea care, în timpul războiului, aderase la mişcarea de emancipare de sub dominaţia otomană s-a resemnat uşor la menţinerea regimului turco-fanariot, fiindcă era asociată la beneficiile lui. Colaborarea marii boierimi pământene cu domnia pentru exploatarea maselor populare constituie esenţa …

Read More »

Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea în timpul Evului Mediu

Desfăşurat aproape concomitent la sud şi est de Carpaţi, procesul formării statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea a avut loc într-un context extern favorabil. La constituirea Ţării Româneşti şi a Moldovei au contribuit şi românii din Transilvania, contribuţie ilustrată de tradiţia istorică a descălecatului. Organizate ca voievodate cu structuri instituţionale asemănătoare, ele au reflectat unitatea de civilizaţie din întreg spaţiul românesc. Ţara Românească Închegarea statală a Ţării Româneşti s-a realizat prin unificarea formaţiunilor politice de la sud de Carpaţi, atestate istoric pentru prima oară în Diploma cavalerilor ioaniţi. Reunirea formaţiunilor sub o conducere unică a fost opera lui Basarab …

Read More »

Revoluţia burghezo-democratică de la 1848 din Ţara Românească

Forţele revoluţionare. Pregătirea revoluţiei În primăvara anului 1848, pe teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre se acumulaseră elementele unei crize revoluţionare; contradicţiile societăţii feudale erau agravate de consecinţele secetei din anii 1846-1947, iar starea de nemulţumire şi de agitaţie devenise generală. O explozie revoluţionară era inevitabilă. Burgheziei, încă relativ slabă, dar în plină ascensiune şi mai activă decât cea din Moldova, îi revenea rolul de conducător în revoluţie. Boierimea liberală, cu interese economice apropiate de ale burgheziei, va constitui o grupare politică distinctă în conducerea mişcării. Ţărănimea, populaţia târgurilor şi a oraşelor (neguţători şi meseriaşi, funcţionari, profesori şi învăţători, ofiţeri, preoţi …

Read More »

Formarea statelor medievale Transilvania şi Ţara Românească

De la „ducatele româno-slave” la voievodatul Transilvaniei, vasal regelui Ungariei Convieţuirea româno-slavă din secolele VIII-IX are loc în cadrul unor formaţiuni politice medievale timpurii. Asemenea state incipiente, şase ducate din jurul anului 900, sunt atestate în „regiunea daco-pannoniană” (I.A. Pop). Trei din ele, situate la est de Tisa, sunt cele mai cunoscute: ducatul lui Menumorut, între Tisa şi Porţile Meseşului (Munţii Apuseni), de la gura Someşului până în valea Mureşului inferior (cu centrul în Crişana de azi); ducatul lui Glad, mărginit de Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre (în Banatul de mai târziu); ducatul lui Gelu, de la Porţile Meseşului şi …

Read More »

Organizarea armatei în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

După cum s-a văzut în volumul al II-lea, aservirea Ţării Româneşti şi a Moldovei de către Imperiul Otoman a avut urmări însemnate şi în organizarea lor militară: Poarta nu le-a mai permis întreţinerea unor efective numeroase, iar una dintre principalele atribuţii ale oştilor româneşti a devenit participarea la războaiele Porţii. Cu excepţia epocii lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi a urmaşilor lor imediaţi, armatele celor două ţări nu au mai purtat în această vreme războaie în afara propriilor lor graniţe decât atunci când însoţeau oştirile turceşti, pentru care îndeplineau îndeosebi – mai ales către sfârşitul secolului – diverse servicii …

Read More »

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Într-o vreme în care nu se mai bate monedă înlăuntrul ţării, este firesc ca moneda care se găseşte în cea mai mare cantitate pe piaţa celor două ţări să arate principala direcţie de export a mărfurilor lor. În ceea ce priveşte Ţara Românească, încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea, mijlocul principal de circulaţie a mărfurilor îl constituie moneda otomană, care, în cea de-a doua jumătate, tinde să înlocuiască cu totul celelalte monede străine, aflate înainte pe piaţă. Moneda cea mai des amintită în tranzacţiile comerciale, interne şi externe, ca şi în tarifele vamale, danii, dări, gloabe, este asprul …

Read More »

Administraţia şi justiţia în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

Prin funcţiile lui administrative, judiciare şi fiscale, statul fanariot a fost instrumentul destinat a reprima împotrivirea ţărănimii, a îndestula pe turci, a îmbogăţi pe domn, şi a căpătui pe boieri. Regimul turco-fanariot a fost unul din cele mai teribile instrumente de jaf cunoscute în istorie. Întregul aparat de stat, de la domn până la ultimul slujbaş, „de la cel mai înalt la cel mai umil, vânează slujbele pentru a stoarce bani”. Toate funcţiile publice se cumpărau cu bani; ele nu se atribuiau la tarif fix şi prin rotaţie, cum cereau boierii, ci la licitaţie, aşa încât preţurile se urcau mereu …

Read More »

Formarea statelor feudale Transilvania, Ţara Românească şi Moldova

Apariţia statelor feudale româneşti este rezultatul unui lung proces de dezvoltare a formaţiunilor politice din secolele precedente. Vechile voievodate, cnezate, „ţări” s-au întărit treptat din punct de vedere economic şi politic. Cele mai puternice şi-au lărgit posesiunile prin cuprinderea altor teritorii neorganizate, sau prin înglobarea unor părţi din formaţiunile vecine mai puţin dezvoltate sau a acelora în întregime, fie prin cucerire, fie prin înrudire între conducătorii acestora, fie prin recunoaşterea de către aceştia a autorităţii voievozilor mai puternici. Formarea voievodatului Transilvaniei Voievodatele transilvănene din secolele IX-X, la începutul secolului al XI-lea, cuprindeau teritorii vaste; cel bănăţean de la Dunăre până …

Read More »

Învăţământul în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Învăţământul continuă să cunoască în cursul veacului al XVIII-lea, în Moldova şi în Ţara Românească, formele întâlnite încă din epoca precedentă: şcoli domneşti, şcoli organizate pe lângă instituţiile ecleziastice locale, şcoli ale misiunilor catolice, la care se adaugă învăţământul de caracter particular dat elevilor în sânul familiei şi completarea învăţăturii prin studii în străinătate. În cea mai mare parte a lui, învăţământul este rezervat fiilor de boieri şi, în al doilea rând, elementelor înstărite din sânul păturilor orăşeneşti. Nevoile statului şi ale bisericii, ca şi cele ale administraţiei domeniilor marii boierimi, înlesnesc accesul la învăţătură şi unor tineri recrutaţi din …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Începutul procesului de formare a statului naţional român

Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cruciale ale istoriei patriei noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric care s-a maturizat în condiţiile începutului orânduirii capitaliste şi ale formării naţiunii române. Împrejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române – Moldova, Transilvania, Ţara Românească – şi a celorlalte provincii româneşti. Statul naţional român s-a format treptat, primul pas hotărâtor fiind Unirea din 1859; acest proces istoric se va încheia în anul 1918, când lupta de eliberare naţională a …

Read More »