Tag Archives: Structură

Structura compoziţională a basmului

Definirea basmului subliniază ca notă caracteristică, prezenţa miraculosului, fantasticului, deci desfăşurarea epică a acestuia cuprinzând întâmplări supranaturale. Tatăl Ilenei Sânziene, pentru a-i încerca vitejia, ridică poduri de aramă, argint şi aur şi, prefăcându-se în lup, leu sau balaur, o înfruntă. Sfătuită de calul ei cel năzdrăvan, fata iese învingătoare. Naraţiunea, împletind miraculosul şi fantasticul cu realul, se structurează într-un anumit tipar compoziţional. Termenii „fantastic” şi „miraculos” sunt doar parţial sinonimi, în sensul că exprimă imaginarul, irealul, incredibilul, fictivul. Miraculosul este propriu unor situaţii, întâmplări sau eroi care aparţin unei lumi supranaturale. În acest sens, sunt semnificative personajele lui Ion Creangă …

Read More »

Structura şi relaţiile sociale în ţările române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Structura socială Este o realitate a veacului al XVII-lea pe o foarte vastă arie geografico-politică din Europa răsăriteană domeniul feudal. Acesta creşte prin răşluirea pământurilor ţărănimii libere, după cum sporeşte şi rezerva feudală prin ştirbirea loturilor ţărănimii aservite. Aceste modificări în structura proprietăţii funciare au avut urmări evidente şi în structura socială. O mică parte a boierimii sau nobilimii se îmbogăţeşte, acaparează dregătoriile centrale şi locale, pe când cea mai mare parte stagnează sau chiar decade. Ţărănimea liberă – răzeşi, moşneni, cneji, megieşi – scade nu numai numeric, dar slăbeşte şi din punct de vedere social-economic. Ţărănimea liberă îşi îngustează …

Read More »

Instituţii şi structuri etnice în voievodatul Transilvaniei

Structurile instituţionale, etno-demografice şi confesionale din Transilvania sunt raportate de obicei la două perioade istorice. Înainte de „ocuparea ţării” Până la cucerirea ţării de către unguri, realităţile politico-administrative sunt cele specifice convieţuirii româno-slave. Ele corespund perechilor de termeni (duci-voievozi, juzi-cnezi/jupani) care desemnează elita societăţii locale din jurul anului 900. Termenul duci (singular, ducă) provine din latinescul dux, -cis. Transmis de populaţia romanică, el este asociat, treptat, termenului voievozi, prin care slavii desemnează căpeteniile cu atribuţii predominant militare. Voievozii (din Ţara Haţegului, din Maramureş) sunt aleşi dintre cnezi (knezii – vechi cuvânt german, preluat de români prin intermediul slavilor). Cu timpul, …

Read More »